uneori ma simt legata si inchisa intr-o cutie de chibrit, fara lumina si doar betele tinandu-mi de urat.
incerc sa ma obisnuiesc cu locul, iar din cand in cand mai aprind un bat,
uitandu-ma la el cat de repede se stinge si devine scrum,
iar celelalte bete nu ma intreaba niciodata de el, il uita, cum uita fiecare bat ars..
unii oameni prefera sa fie un bat de chibrit, sa arda in rutina zilelor astea, si cand devin scrum, sa bata vantul,
fara ca nimeni sa mai vada o urma lasata,
sa fie uitati iar cutia sa cante plecarea.
eu nu vrea sa fiu un bat de chibrit.
eu vreau sa fiu un candelabru in sala de bal a palatului.
sa stralucesc
sa luminez suflete si sa vad zambete.
cand ma gandesc la viitor,
ma cuprinde panica si teama,
cand ma gandesc la mine, inima imi bate.
nu vreau sa cresc, nu vreau sa ma maturizez,
vreau sa raman copila, la fel de copila.
mi-e teama de iubire si toate ritualurile alea,
iubirea e sfanta, dar trebuie sa gasesti persoana potrivita pentru a o putea pastra,
altfel iubirea se juleste in coate, iar peticele sunt limitate si nu o pot ferii mereu.
iubirea e ca un prunc in bratele mamei,
e pura si lipsita de ganduri rele.
doar ca noi trebuie sa avem grija cum o crestem,
pentru ca daca nu avem grija de ea,
cu timpul o sa ne raneasca.
eu sunt un simplu om,
nu am super puteri si nici nu pot sa stau intr-un deget,
nu-mi place si totusi imi place singuratatea,
nu ma cunosc prea bine, dar in fiecare zi ma redescopar,
sunt eu, mai om ca ieri si mai neom ca maine.
copila azi si maine mai copila.
imatura :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu