01 decembrie 2011

niciodata


aprinde tigara si trage pana in suflet!

de ce fac asta doar cand ma sting?
ma uit in mine de atata timp si nu vad decat un gol,
de ce nu ma pot vedea?
il simteam atat de aproape...

dar cum in viata nu e ca in povesti,
pe mine nimeni nu m-a iubit niciodata iar eu nu o sa mai iubesc vreodata!
credeam ca sufletul meu pana la urma va gasi un petec sa si-l coasa..
dar azi mi-am confirmat, sufletul meu si-a pierdut sufletul,
de mult n-am mai simtit ce simt acum,
te astept... dar tu nu o sa vii niciodata...

6 comentarii:

  1. http://miculmeugeniu.wordpress.com/2011/12/03/te-rog-fi-blanda/

    RăspundețiȘtergere
  2. hei .. ce surpriza am sa va gasesc pe aici .. :)

    ... Tudor, iti multumesc pt mica poezioara care si` pus amprenta putintel pe un suflet neuman ... :)
    multumesccc ca treceti pe aici ! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc ca am avut pe unde sa trec :). Cat despre amprenta, nu e posibil... sa lasi amprenta pe un suflet neuman. E ca si cand ai sadi in stanca goala. Daca ceva lasa urme pe suflet, e un suflet uman!

    RăspundețiȘtergere
  4. Alexandra, sunt un nebun... slava Domnului altfel eram normal!

    RăspundețiȘtergere
  5. ehh.. da, asa e :) eu am inceput sa folosesc "chestia" cu "curva mica" :)) vai ce amintiri :)

    RăspundețiȘtergere