Non-sens

ce fac oamenii cand nu fac nimic?
ce fac oamenii cand zic ca stau si de fapt nu au stare?
ce face aerul atunci cand pleci?
se raceste si e iarna...

realitatea asta e croita imperfect.
de ce trebuie sa cred in ingeri,
daca pasarile au aripi..
si tu oricum nu esti o pasare?

am facut non-sens?
regret,
sunt absurda de la o vreme.
de fapt,
de cand pretind ca as putea...
de atunci am devenit ridicola
ca si cum n-as stii..
naiva de mine,
ca in timp ce tu esti departe,
eu mai aproape tot nu pot fi.

ferestrele imi spun intotdeauna despre lume,
ca ea nu se opreste in fata sticlei,
iar in ochii mei continui inca sa cresc uneori..
si alte lumi paralele...
de acolo ai aparut si tu.
de asta nu coincidem..
nu ne-am intalnit niciodata..
pana la momentul potrivit.

azi am invatat despre tautologie..
si cel mai bun exemplu e ca..
EU sunt EU,
dar tot tautologie e si ca..
Eu sunt TU.
intelegi cum vine asta?
eu inca nu !

Craciunul cu Tine !

E Craciun !

Si il simt !

Datorita tie !

mi`e dor sa fiu fericita...

mi`e dor sa iubesc..

mi`e dor sa ofer iubire si fericire..

oare a venit si ziua mea?

DA !

a venit !

cu siguranta.. 

promit sa fiu fericita si sa te fac fericit !

PROMIT !

TU ? da.. esti .. TOTUL !

intamplare

si intre timp, de cand nu mi-ai mai inatmplat nimic..
s-a mai intamplat o viata:
atatia altii, si-au intamplat adancile batraneti...
in lumea lor de basm,
intamplator..
in lumea mea de ceata.

in iarna asta fara rost..
din somnul meu de dimineata,
vad ce nu mai poate sa se intample..
decat la scuteala de realitate,
in ploaie marunta dupa pleoape..
sub forma de durere in tample.

neintamplarea ta neintamplatoare,
mi-e in suflet venin si-n minte tumoare..
si-o lume alta se-ntampla-n lipsa ta...
sunt eu, cea de niciodata,
cea neintamplata,
cea fara de ea.

singur, timpul
se face intamplat.
intre mine si tine ramane..
un simplu nume
a ceea ce am cautat
sa nu intalnesc.

Ezitari

nu ezit, 

nu am ezitat niciodata sa fac rau atunci cand ma simteam capabila sa-l fac si n-am ezitat, sa fac de un milion de ori binele sa fie mai bine atunci cand eram in stare sa-l dau... pentru asta tot jocul meu e unul de suma nula...nu o sa -mi iert niciodata ceea ce altii mi-au iertat, iar asta ma face sa tin minte sa nu-mi scuz niciodata faptele.

sunt partea plina a paharului si niciodata nu m-am lasat golita de mine...orice perspectiva ingusta nu a fost decat un defect de vedere pe care l-am reparat punandu-mi lentile de contact intre suflet si minte... vorbesc despre esecurile mele ca si cum ar fi fost cu mult mai mult decat victorii - asta poate pentru ca nu am reusit niciodata sa inteleg absolutul dintr-un om pierdut.

m-am ratacit poate, dar nu m-am declarat niciodata disparuta si am fost prima echipa de interventie care a plecat in cautarea mea de fiecare data cand ramaneam cu busola in pana.

am indraznit intotdeauna sa cer de la mine ceea ce nu mi-ar fi putut nimeni da, iar unul din singurele lucruri pe care le-am cerut lumii din cand in cand a fost sa ma restituie intreaga dupa folosire... ma dezintegrez insa zilnic, in fiecare zi sunt desfacuta, piesa cu piesa si rearanjata intr-o ordine imperfecta..am incetat sa fiu eu si incetez sa fiu eu cu fiecare clipa ce trece, doar ca trecerea la o tot-mai EU, imi impune cuantificari pe momentele de simtire.

nu port dupa mine decat acele amintiri care in timp ar putea sa insemne ceva, sa imi spuna o vorba buna, sa-mi tina de cald intr-o singuratate polara... sunt nopti ca astea cand realizez ca tot ceea ce semnific este tot de ceea ce a ajuns sa-mi pese si simtind cat mai mult , cat mai orice, cat mai oricum, devin pe masura.

nu am sensuri si cautari de sens pentru lucrurile in care cred...inca mai cred in oameni, iar asta ma face sa depasesc linia continua...

a fost dragoste?

fara niciun gest..
ne uitam unul la altul... 

cuprinsi de dragoste,
ne priveam in tacere..
tu.. insa... vorbeai...
auzeam un glas,
urmat de un pas..
apoi de altul.
ajunsesem sa te privesc in ochi..
nu ascultam ce spui..
eram cuprinsa de dragoste.
am scos si eu cateva silabe diforme..
eu n-am ales.

asa a fost sa fie..

mi-ai spus ca te vei gandi la mine..
si ne-am luat ramas-bun,
dragoste...

tu !

cautare

pe nori de gand, murdari de scrum,

se duc suflete-n zare.
agale merg si plang urland.
de dor si suparare..
eu stau,
cadavre numar printre cruci.
cadavru sunt eu cu ele.
si rad adanc,

ca-n ale maini, eu am murit prin ele.

dansez si cant pe-al meu mormant.
din cer le fac cu mana.
haotic gandul meu plapand mi-a sfasiat cununa.
adorm si ma ascund in ceata,
incet, adun bucati din mine,
un puzzle crud, morbind si acru
ma duc sa-mi gasesc veacul.

                                                                                        

                                                                                                                       ( august 2008 )

un om, mai neom

am inghitit in sec,
am numarat oamenii care m-au dezamagit si am umplut o mare...
am ras, apoi am inceput sa plang in hohote,
m-am oprit, am respirat adanc si m-a durut,
m-am inecat cu propria-mi saliva...

privesc in gol,
nu mai vreau oameni in suflet !
sunt plina si goala de ei...

nu mai vreau nimic azi !
doar sa plang sa ma curat din jegul asta...
nimic nu are sens..
inchid ochii.

poate gasesc putina culoare...

... undeva ...

niciodata

aprinde tigara si trage pana in suflet!

de ce fac asta doar cand ma sting?
ma uit in mine de atata timp si nu vad decat un gol,
de ce nu ma pot vedea?
il simteam atat de aproape...

dar cum in viata nu e ca in povesti,

pe mine nimeni nu m-a iubit niciodata iar eu nu o sa mai iubesc vreodata!
credeam ca sufletul meu pana la urma va gasi un petec sa si-l coasa..
dar azi mi-am confirmat, sufletul meu si-a pierdut sufletul,
de mult n-am mai simtit ce simt acum,
te astept... dar tu nu o sa vii niciodata...

azi.. nimic !

azi...

nu mai e nimic din ce a fost si ce putea sa fie...
nu mai e nici timp pentru ieri, nici loc pentru maine...

azi...

te caut stiind ca o fac numai de dragul amagirii,
nu mai esti nicaieri pentru mine, doar in visul amintirii.

azi...

inca o zi in care recunosc ca te iubesc,

dar de ce sa mai recunosc? degeaba..tot gresesc...

azi...

e ziua in care incepe interminabil un rest de zile,
toate trecand monoton, sec si fara tine...


                         


                                                                                                             Pentru tine... mami !

zmeul ei

o dezamagise si el,
zmeul ei..

singurul in care mai credea, singurul la care visa.
zmeul. el. idealul.
incepu sa planga in hohote, nici tigarile nu o mai calmau, fuma,tigara dupa tigara ..
avea atatea intrebari..
dar cine sa ii raspunda?
cine sa-i simta durerea din suflet?
cine sa-i stearga lacrimile si sa o imbratiseze?

nimeni !

pentru ca zmeii nu existau...
pentru ca el, in care se ascunsese sufletul ei, o stersese din poveste..
povestea lui, nu a ei..

isi inchise sufletul in globul de cristal si promise sa nu mai creada in zmei si sterse numele lui din suflet..
suspina printre lacrimi si isi sterse ploapele triste..


azi zmeul pleca din lumea ei..

esti !

un suflet am, si ala e defect!

de-ai sti ca m-ai  facut sa-l simt, poate-ai zambi...

                    intr-un fel mi-e dor de tine, dar sa nu razi... :)

in 2 zile

ii iubea zambetul.

ii iubea privirea.

ii iubea glasul, ochii, emotia, gandul, sufletul..

iubea cum fuma.

iubea cum povestea.

iubea... tot.

il iubea desi nu-i sarutase niciodata buzele sfioase ..

il iubea desi bratele lui nu ii mangaiasera trupul niciodata.

Il iubea atat de mult si totusi il vazuse doar 2 zile..

era perfect.

stia ca avea un zambet bland si ca se gandea la ea in fiecare dimineata cand se trezea..

stia ca ochii lui mari ii cunosteau trupul pe derost..

il cunostea atat de bine ..

Il iubea sincer si inima ei batea doar pentru el..

glasul lui era atat de bland, cand ii citea scrierile, il auzea rostind fiecare cuvant.. fiecare litera.

ii adora gandirea si trairea.

era fascinata de el.

zmeul ei..

Da !

sufletul meu cere, cersetor la limita vietii,oamenii trec, oamenii dau, oamenii au,
eu tac.
adun nimic cu nimic,
copii cu plete de aur,
anotimpuri eterne si soare,
deschid inimi ca pe scoici,
perle sau nu, 
ma uit la trupul despicat si nu mai vreau nimic!
doar o adiere de brat peste umarul meu,
soapta mamei cand nu adormeam
si vuietul noptii,
focul si umbra iubirii.
mi-am lasat sufletul la rascruce,
ca o moara, ca un vant, ca un calator nehotarat.
acum adun zilele,
zilele de cand nu mi-ai mai spus
te iubesc....
doar noaptea mai cer lumina,
si adorm asteptand apusuri,
clipe, cand trupurile isi i-au tacerea.
spre zori,
nimic,
si totusi eternul...
da!

Suflet intreg ?

te vroiam aici, sa-mi smulgi de pe inima

ghimpii care au crescut..

unde esti, ca sa te strig, suflet crud?

de ce ma lasi sa ma invart

intr-un labirint abstract, patrat?

caci e ca si cum nu mi-as gasi locul

intr-o sala atat de goala...

am cautat un loc in inima ta..

ca o luna pe cerul ei...

dar cerul s-a acoperit cu nori..

si n-a mai avut nicio scapare.

mi-as fi dorit sa fii aici,

sa ma iei dintr-o lupta atat de nedreapta...

cu armata lacrimilor mele..

caci sunt eu, impotriva mea.

dar te-am cautat intr-un intreg pamant

si in privirile mele te vedeam plecand..

si in gandul meu te auzeam strigand..

si in pasii mei...

gaseam bataia inimii tale.

mi-amintesc cum m-ai rugat,

sa ne cumparam, universul nostru..

dar unde e, acum, sufletul cu care sa-l impart?

Toamna nebuna

nu te mai tangui, toamna,

in infinitele mele visari..

sa te primesc in inima.

n-ai dreptul sa-mi crosetezi simturile,

sa faci pantomime din iubirile mele,

n-ai dreptul, tu, sa-mi sfasii lumina

si ingerii de ceara..

nu ti-am dat voie sa schimbi sufletele

cu ingamfarea lor, 

sau sa uiti

intr-un sfarsit de vara

amintirile arse de timp intr`o doara..

nu stii ca eu, fiica unui faraon necunoscut,

te-am luat in brate copil fiind..

din cosul tau de paie, 

pe raul infinitului

din care-ai venit... ?

aruncandu-te in iarba am zguduit pamantul

si a cazut prima frunza,

atunci am invatat sa plang...

atunci mi-am cutremurat iubirile viitoare

si din flori n-a mai ramas...

ohh, 

n-a mai ramas nimic!

le-ai ars!

Afara !

si n-am iubit, dar am rasturnat cuvinte...

m-am certat cu o lume intreaga pentru cine nu merita..

mi-am dat cuvantul ca realitatea nu e cea pe care o vad ei .

am pretins clementa si ... putina incredere.

si cum naiba m-a dezamagit?

dar nici macar nu ma simt tradata, ahh... nu are el satisfactia asta.

doar ca ma injunghie asa putin...ca iar era sa ma joc cu focul.

m-am ars putin in palme, dar lasa ca imi trece...

nu, nu a curs nici macar o picatura de sange... doar mi s-a sfasiat putin epiderma.

insa, nici gand ca al meu suflet sa sufere...

a fost prea prematura prostia ca sa imi tulbure macar dorinta de a bea o cana de cafea.

stiu ca va plati... si il va durea cumplit cand se va pune in fata faptului implinit.

voi avea personal grija.

acum, raman cu mine si cu el.

cu el, al meu...

Cuvinte

si chiar nu stiu cum s-a intamplat asta.

e ca si cum te cunosc de o viata...e ca si cum, ah ... n-am cuvinte !

ma lasi fara pic de inspiratie, ma lasi fara metafore si am uitat adjectivele ..

e frumos asa, dar imi da o stare de vulnerabilitate asociata cu un zambet larg si cu nebunii in stomac...

nu are rost sa continui acum cu incercarile mele lamentabile de a scrie ceva coerent si cat de cat interesant.

                                     

                                            Pentru tine... cel care a baut cafeaua doar pentru ca era                         facuta de mine.

 

Plouaaa !!!

- ploua !

- da, stiu ca ploua..ce-ai patit?

- ploua...

- esti ok?

- ploua, ploua !

- serios, poti sa te descarci si sa-mi zici ce ai pe suflet.

- ploua !!!!!!!

- ok, am inteles.. ploua...si?

- bai.. ploua tu nu vezi? de cand n-a mai plouat?

- de o luna aproximativ..

- da, asa se intampla mereu..

- ce?

- ploua!

- deci zi-mi te rog ce ai patit.

- ploua de fiecare data, de fiecare nenorocita de data !

- calmeaza-te.

- asa e, de fix o luna.. acum o luna vorbisem.

- fii putin mai explicita..

- si aseara am vorbit cu el...uite ploua, intotdeaua la o zi, maxim 2 distanta ploua..

- da, e un semn.

- de ce nu e soare? de ce naiba nu iese soarele in loc sa ploua?

- nu stiu ce sa zic.

- ploua !!!

iubesti.. cu tot !

cand iubesti o persoana e ceva.

cand o persoana te iubeste e altceva .

dar,  cand persoana pe care o iubesti iti intoarce dragostea ... e totul ! 

           da, totul.

exact ce ziceam si eu mai devreme...

e  linistea sufletului .

e faptul ca cineva te iubeste asa cum esti tu .

cu rasul de dimineata,  cu defecte si temeri.

cu nesiguranta de sine,  cu nebunia ta si cu idealurile spre care tinzi.

cu intrebarile retorice puse in cele mai nepotrivite momente...

cu diversele certuri..

cu zilele in care arati ca naiba..

                   cu...

cu tot !

Trairi

Sa vezi pe fereastra picaturile ce cad

Sa stai pe-o banca privind in neant ..

Sa astepti un semn, un mesaj sau o chemare

Sa te-ntrebi de ce adesea sufletul te doare.

Sa zambesti subit fara un motiv anume ..

Sa te tulbure ceva si sa nu poti spune

Sa ti se citeasca acea sclipire in priviri

Sa uiti pentru o clipa sa respiri ..

Sa incepi din nou sa crezi in povesti,

Sa inveti cum e sa daruiesti.

Sa privesti cu speranta fiecare rasarit de soare

Sa-ti creezi in minte mii de povestioare.

Sa nu-ti pese de trecut sau de ce va urma,

Sa vrei sa strigi ca lumea e a ta.

Sa tremuri de emotie la fiece sarut,

Sa stii ca orice sfarsit e un nou inceput.

Visatoare, cu sufletul in palma lui,

vrei sa tii in loc pasul grabit al timpului..

fara intrebari de pus,

...dar purtand pe buze acelasi raspuns.

crezi ca ai totul ...

dar ca nimic nu e indeajuns .

bucati

ma numar,

ma mint,

cate zambete ai in suflet azi?

unde ti-e sufletul om cu pistrui?

dar cand mi-e frig, unde ma tii?

acum bate vantul in mine, in tine

hai sa ne luam o barca,

sa plutim in neant,

hai sa pictam fluturii si sa le mai dam o zi din viata noastra,

tu nu stii cate gene am pe ploapa, dar ma rupi in mici bucati de carpa de fiecare data ...

o mana ma mangaie, cealalta ma sfasie,

n-am suflet,

dar am multe cutii de chibrit.

suntem ca doua fasii de nimic si totusi de ceva,

nu o sa-mi vezi niciodata fiinta, dar astepti cu nerabdare sa-mi numeri ramasitele din carpa ce zace in mine.

numara pana la zece si zambeste din nou,

numai in tine am putina culoare.

Singura si vulnerabila

"esti singura si vulnerabila "

sunt, mai mult ca niciciodata,

ma stiu mai putin ca oricine..

intr-o zi, ma voi invita la o plimbare, departe de tot si toate

si voi incepe sa vorbesc cu mine,

imi voi pune intrebari si voi incerca sa-mi raspund,

sa ma cunosc,

nici macar cat suflet mai am in buzunare nu stiu..

o sa-mi las ramurile sa-mi creasca pana la cer,

nu o sa-mi mai spun niciodata pe nume..

numeste-ma cu o mangaiere,

si nu-mi urla despre iubire,

iubirea nu se arata-n bomboane fondante.

se pune pe rana...

nu am nimic de demonstrat nimanui,

sunt ceea ce sunt si nu voi fii altfel,

oamenii se schimba,

se regasesc in tine sau te ignora,

nu am nimic de oferit nimanui,

sunt omul cu cele mai putine sfaturi utile,

eu sunt cel mai mare rau care mi s-ar putea intampla,

totul depinde de mine si de cine tind sa fiu,

nu ma intereseaza vremea si unde se ascunde soarele cand e iarna,

nu vreau nimic mai mult decat un suflet impacat,

nimeni niciodata nu o sa-ti poata simtii durerea  

iar daca ar putea, nu ar face asta,

traiesc pentru mine si pentru ce vreau sa fiu.