Cafea

Printre aburi de cafea, un gand pleaca de la mine
Sa-ti spuna "Buna dimineata" si ca-mi este dor de tine..
Nu imi mai aprind tigara, mirosul tau as vrea sa-l simt
In aceasta dimineata, distantele vreau sa le-nving!
Cafeaua ta e dulce tare, asa cum iti place tie
Este 7 dimineata, "bun venit melancolie"!
A mea, nu stiu din ce motiv, a ramas putin amara
O fi de la acele lacrimi ce au fost varsate-aseara.
Stau la aceeasi masa si tinand cafeaua-n mana,
Te vad venind spre mine si observ ca inca..
Imi zambesti dulce, deci iti zambesc si eu
Stiu ca-n fiecare dimineata vei fi aici, mereu.

                                                                                                       

Ura ?

Si are tot dreptul sa ma urasca..
Eu niciodata nu am stiut nici macar..
                                           ..sa iubesc
Nu am stiut decat sa cer..
Si sa ofer.. mai putin..
Dar, acum cand stiu cat de mult
                                          ..ma uraste,
Simt ca sufletul meu e speriat
E gol...
Stiu ca eu l-am facut sa ma urasca
Stiu ca merit asta...
Uraste-ma, oricat de mult vrei..
Zi-mi sa plec si voi pleca
Dar niciodata... nu vom putea sterge
Ceea ce a fost intre noi.. !

Promit !

El ma saruta de noapte buna si dimineata imi spune "te iubesc".

Promit ca intr-o zi vei fi real..

P.S: si prietenii imaginari exista:)

Din buzunar

eu ma ametesc numai privind spre cer si azi imi vad deschis spre gol, un bec, eu n-am lumina, mi-au taiat-o intr o zi, pe motiv ca n-o platesc,

am intuneric intr-un ghiveci plin cu namol si-l ud in fiecare zi cate un pic,

sa creasca-n jos pana la sol,

si oamenii de-i tin transati, nu-si amintesc ca sunt cuprinsi de balele din sufletul scarbit,

al unui autist demult plecat din lumea asta de... oameni scursi. 

se cred umblati prin univers doar cu o mana de namol, tot din ghiveci,

eu nu mai am nici umbra si moartea mi-e prietena la transat,

n-am nici durerea, am dat-o la schimb pe o bucata de carbit,

si zac acum far` de sudoare intinsa ca moarta pe sub podea,

in ce va fi, nu ma mai stiu,

si merg pe coapsele de ceara ale destinului murdar

si de ma spal azi, in trecut raman murdara,

nu am decat un gol in buzunar, ce-l folosesc ca vestiar

cand ma lovesc de petele din oameni fara fir,

sunt ca o poza din album, ma sterg cu anii ce-mi masoara-n jar

din viata-mi scurta..
...