On and On

fara aer, incerc sa-mi cos destinul cu rubine. 

atatea rubine cate n-am, cate vreau si nu sunt si poate niciodata nu vor fi.

destinul meu cusut cu fir de aur, in cartea cu povesti, cu gandul bland si suflet protector, ce ma iubeste neconditionat si-mi trimite scrisori in fiecare zi, creat din franturi de mine si de purgatoriu, acela ce nu l-am intalnit nici pana in ziua aceasta, de noiembrie.

noiembrie trist, care-mi zgarie trupul, indepartat in ganduri, adanc, ce ma picteaza in trecut.

...

imi fac cu mana, ramas bun cadavru trist.
si ma transform in ea, eu, alta, ce nu ma ascund in nici un ieri si nu voi fi in maine,
eu a mea si azi a nimanui.

straina mie si plec din mine.

...
problema mea e ca nu ma invat niciotada minte,
si ma lovesc iar si iar,

zidul ala, zidu` masii de zid, de oameni neoameni, mai gunoaie decat gunoaiele, care-ti jupoaie sufletul cu ghiarele jegoase si rup din tine pana iti iau si ultimul strop de inocenta,
...
mie nu mi-e frica de moarte, mi-e frica de viata, desi o doresc, mi-e frica de iubire desi o traiesc, dar mi-e frica..
dar cel mai frica mi-e de oameni, pentru ca pe ei niciodata nu ii sti cu adevarat,
...

umblu cu un final dupa mine, care nu mi se arata in fata, desi imi e aproape de gand, familiar si nu vrea sa dispara,

si stiu ca oricat as fugi de el, o sa  ma ajunga din urma, sa ma doara.

un final pe care eu, mi-l decupez innconstient in constient si-l colorez in culorile mele, folosite atat de rar..

si raman acolo, in silueta din lut,

atat de rece in trecut,

si nu ma stiu pe mine-n mine si ma caut.

Pentru tine, pentru noi, pentru iubirea de care mi-e teama... o sa lupt :)