Sunt pentru tine

iubeste-ma te rog.
iubeste-ma intotdeauna la fel de mult, nu cantari sentimentul, lasa intre noi numai o foita de iubire, o sticla subtire care nu poate fi sparta sau murdarita.
vreau sa stiu ca ma iubesti fara sa-mi spui, vreau sa iti citesc gandurile in fiecare dimineata in care ma trezesc langa tine. 
sau in fiecare seara cand tu imi oferi cele mai dulci mesaje de noapte buna.
sau in fiecare secunda cand un gand rebel imi fuge spre tine, zicand ca tu l-ai chemat.
tu il chemi sau nu tu?
fa-ma fericita prin toate ideile tale nebunesti, pe care vrei mereu sa le traiesti alaturi de mine si niciodata singur.


mai tii minte?
mai tii minte primul nostru sarut?
mai tii minte cum m-ai iubit prima data?
cata pasiune ai pus in fiecare cuvant si cate fraze neincheiate ai lasat doar de dragul meu.
mai tii minte toate astea?


acum ti-e dor de mine?
si daca da, de cate ori pe zi?


cum ar fi fost sa ma indragostesc de un indian?
si sa port rochii de toate culorile, sa ma imbrac in rosu la nunta si sa am un bindi in frunte?
ar fi insemnat sa nu te fi intalnit pe tine, sa nu fi stiut ce iti doresti din partea mea.
cand te vei hotari sa ma iubesti, altfel decat pana acum, sa ma lasi sa te alint asa cum imi place mie si asa cum amandoi visam.


de cate ori voi avea ocazia sa simt o atingere pe care mi-o doresc mai mult decat cel mai indraznet vis al meu?
vezi si tu aceeasi raza de soare pe care o vad eu in fiecare dimineata in care ma trezeste doar vantul rasuflarii tale, adus de departe?
si daca tot il trimiti pe el, de ce nu vii si tu?
stiu, iti plac surprizele.


surprinzator este ca noi ne iubim, chiar daca...

Copilul mut

intr-un decor surd, de negru mat,
e un pat.
pe pat, stau imprastiate jucarii,
stricate si uitate.


un copil incearca sa se suie-n pat,
dar patul e prea-nalt.
eu as vrea sa il ajut...
dar sunt o simpla umbra...
sunt imateriala si muta.


copilul suparat, ca nu ajunge pana-n pat,
s-a asezat pe jos, in fund.
eu il privesc neputincioasa si plang
ca nu pot sa-l ajut.
copilul mic, copilul bland...


sta tacut, acolo jos,
ghemuit si zgribulit.
cu un tricou intors pe dos,
copilul mic a adormit.


si tu ar trebui sa stii...


tu esti copilul, eu sunt umbra
si nu mai pot sa te ating.
si cand tu ai sa stingi lumina,
atunci si eu am sa ma sting...

Mult prea devreme

au trecut..


102 de zile.
102 de nopti..
102 de alta zi doar eu.


imi lipsesti cand ma uit in oglinda si te strig...
imi lipsesti cand ating soarele tau si nu-i mai simt caldura.
imi lipsesti cand nu mai e nimeni sa ma stranga in brate.


Iar mana ta o simt in parul incalcit..


e luni si strig in gandul crud.
azi doare.


te-am sters,
si stiu ca-n tine, acolo-n gol, in cap de coridor, un gand e pentru mine..


o imbratisezi si o simti cum plange pentru tine.
ii stergi din lacrimi, plangi cu ea.
ii juri iubire eterna.
iti rupi din suflet si ii promiti ca ea e singura.


Dar stiu ca maine printre zi cu multa fericire, va fi a ta, o vei iubi si in suflet iti va ramane..
iar eu prin gandul tau voi fi.
te vei gandi la mine, poate un pic sau tot mai mult iti voi picta iubire.


punct.


iubire ce demult a fost,
te-am iubit eu odata.
ai fost al meu.
in gandul mut.
acum ramai o pata.


tu m-ai iertat, dar tu nu sti.
si glasul iti e strain.
si tot ce a fost acum e dus.
ramane doar un spin.


nu m-ai iubit.
dar ai stiut sa ma adori,
si te-am iubit atat de mult.
in totul meu ai dominat.
ai fost un chin placut.


Si ti-am cernut iubirea mult timp de atunci.
am sangerat durere.
tu ai plecat in nestiut, te-ai mangaiat cu ele.
bratele ei ca ale mele.


inchei,
dar tu ramai cu mine in gand.
si vei ramane o viata.
ai fost al meu si te-am iubit.
acum totul e ceata.


poate intr-o zi,
te voi zari din nou in cale.


dar va fi mult prea tarziu...

Lipsuri

oare ce am in loc de inima?

lipsuri.

plina de lipsuri.

goluri.

in mine.

inconstienta sunt.

si n-am nimic.

desi esti inconjurat de oameni. uneori te simti atat de singur.

cand nu te cunosti.

si cand ceilalti nu vad cum esti cu adevarat.

cand nimic din ce iti doresti nu se intampla.

cand simti ca te prabusesti.

cand te chinui sa vezi partea plina a paharului dar se goleste si aia.

cand optimismul se scurge in canalizare.

ce faci? ce trebuie sa faci sa fie bine?

nimic.

e in zadar.

In alta viata

te schimb in praf
ma schimb in vant
si te suflu
nemiloasa.
chipul tau intors pe dos
se imprastie in cer.


ai vrea sa vin sa ti-l adun
sa ti-l lipesc la loc
cu dulcea mea saliva
dar nu.
te las asa, desfigurat,
ca esti frumos oricum.


te las imprastiat in cer.
si plec.
tu te aduni, incet incet,
si iti remodelezi trupul.
cu un lut, in care s-au topit
un milion de ingeri.


cauta-ma, cand esti intreg,
si sa ma tragi fin de par,
eu atunci, am sa ma-ntorc spre tine,
si am sa te sarut atat de vie...
atat de moarta...
incat cerul ne va pica in cap,
si vom muri,
imbratisati de ploaie.

Un nou inceput...

In noaptea asta sa nu pleci, ramai cu mine...vreau sa-ti ramana amprentele aici..
- O sa-mi lipsesti gaza, enorm..
- Ma voi intoarce, promit..
- O zi, 24 de ore blestemate.. Ti-am facut un calendar cu 24 de ore, la fiecare fila ai o intrebare, sa nu le citesti pe toate, o sa pierzi notiunea timpului, trebuie sa citesti una in fiecare ora...
- Asa o sa fac..
- Iar raspunsurile o sa fie cadoul tau, tu sa nu-mi iei altceva..
- O sa treaca repede , o sa vezi..
- Crezi ca o sa ma impac vrodata cu ea?
- Cu cine?
- Cu marea..
- Pai ce ti-a facut ea?
- O sa mi te ia..
- Dar o sa ma aduca inapoi de fiecare data..
- Da, ai dreptate..ea mi te-a dat, dar acum te ia, din nou si din nou..marea ne da atatea, dar ne ia tot..
- Plangi?
- Da, am ras toata vara, acum trebuie sa mai si plang, fiecare lacrima va fi pentru tine..si de fiecare data cand te vei uita la stele sa sti ca mi-e dor de tine, cel mai dor.
- Imi esti draga copiluta...
- Sa nu ma uiti gaza mea..
- Daca te-as lua acum in brate, care ar fi prizonierul dintre noi?
- Eu prizoniera ta..
- Iar eu al tau, pe viata...

Metamorfoza

in loc de inima, am cerul

ce bate ploios in pieptul meu.

prin venele mele curge ploaia,

iar prin ploaie curg si eu.

in loc de maini, am ramuri,

si chipul ti-l mangai

cu funzele mele.

tu mi le saruti si mi le rupi.

si-apoi fugi cu ele.

in loc de picioare

am radacini.

in loc de ochi, am arlechini

ce stau acolo colorati,

zambitori si nemiscati.

in loc de limba am petale

in loc de grai, un cantec surd.

in loc de piele am mii de buze

si-mi este imposibil sa te-ating,

fara sa te sarut.

Fericirea?

- Iti amintesti zilele in care erai cu mine de dimineata pana la sfarsit?
- Am fost noi?
- Am fost... mai sti cat de diferiti eram?
- Eram altfel?
- Da si era si fericirea!
- Fericirea? Cum? Fericireaa... hmm..
- Da nici eu nu o mai cunosc.
- Si cum era ea?
- Era cu noi mereu.
- Si nu se plictisea niciodata?
- Ba da, pleca uneori dar i se facea dor si venea inapoi.
- Deci nu eram doar noi, era si fericirea.
- Si atat!
- Dar acum unde e?
- A murit!
- De ce?
- S-a sinucis.
- Aberezi! Nu inteleg..
- N-ai cum.
- Zi-mi unde e...mi-e dor de ea..
- Caut-o! Dar mai intai gaseste-te pe tine!
- Si eu am murit?
- Nu, tu nu! Tu doar te-ai sters..
- Cine m-a sters?
- Lacrimile mele..
- Scrie-ma din nou..
- Nu pot, nu stiu...
- Si ne vom pierde de tot?
- In Univers.
- Dar macar ne pierdem impreuna?
- Nu, acum fiecare are drumul sau..
- Si tot ce ne leaga?
- S-a rupt lacatul... nu ne mai leaga nimic.
- Nimic?
- Doar amintirea!
- Avem amintiri?
- Chiar ai uitat tot?
- Nu, dar mi-era dor sa te aud!
- Raman aici..
- Inchide ochii.
- Visez.
- Dimineata va fi un nou inceput.

Marturie

calma.
cana de tei imi leagana gandul.
atat de calma, zambesc, dar nu gasesc motivul, zambesc catre necunoscut.
catre un inceput de sfarsit.
parfum de iasomie, vantul imi bate prin plete si toamna ma ia de mana.
toamna a fost un sfarsit.
un sfrasit al ei, care eram.
inceputul meu, care sunt.
si chiar daca uneori raman fara vlaga si speranta imi moare, 
scriu din nou si din nou.
sa fiu, sa devin, sa depasesc, sa fiu eu tot ce imi doresc si pot.
sa le arat cine sunt cu adevarat,


calm, mult calm.
dorinta si putere.
eu si ceea ce vreau.


ultimul an, ultimele luni in care trebuie sa dau tot ce pot.
sa arat.
sa demonstrez.
despartire.
vise.
dezamagire.
atat de multa dezamagire.
si uite, inca sunt, inca simt si inca mai pot.


a trecut.
vor venii.


durere,
ei care au facut sa ma doara,
ei care m-au lovit si m-au calcat in picioare fara sa le pese,
ei care au sfasiat sufletul, al meu.
peste ei, trag apa.


mereu am stiut ca roata se intoarce.


eu cea de azi si maine.
ma caut si incerc sa ma regasesc.
promit si mereu ma tin de cuvant.
lupt si astept.
eu sunt cea care decide pentru mine, care plateste pentru greselile facute.
eu sunt singura care stie ce e mai bun.
eu sunt singura.
sunt libera in golul din mine,


pentru ca nu vreau sa fiu doar inca un trecator pe acest taram.
si vreau ca si cei ce vor fi urmasi sa`mi vada urmele lasate...

Nu poti

Iti mai spun ca daca ai pleca nu o sa plang dupa tine si nici nu o sa-mi para rau, caci noi deja am atins infinitul si am vazut cum e acolo… si oricum tu te intorci la mine, ca iti uiti mereu tigarile sub perna si tu nu poti sta fara tigari.

Daca vrem sa ne omoram, noi, sigur ne-am impusca cu pistoale cu apa si am cadea inecati, sufocati si verzi de fericire in acelasi sicriu. Pentru ca noi n-am avea bani de doua sicrie si oricum am avea loc amandoi.

Suntem copii

o ultima tigara-si plange fumul,
aruncata-n scarba,
printre hartiile cu poezii...
un ultim om isi plange drumul,
presarat cu jucarii.
suntem copii...
parintii nostri sunt din lut,
i-am modelat,
cu maini prea mici,
din sange si pamant...
suntem copii cu totii,
unii nenascuti si altii vii...
suntem copii cu totii,
cu glasul alb,
cu ochi cusuti,
purtand la mana ceasul mortii...

Incearca...

tu...
nu stii cum e sa n-ai maini cu care sa mangai chipul unui copil ce moare.
nu stii cum e sa tanjesti dupa un munte de ciocolata care e chiar in fata ta, si sa n-ai gura.
nu stii cum e sa bei apa cu zahar ca sa nu cazi din picioare si sa-ti zdrobesti capul cald de pamantul murdar.
nu stii cum e sa faci dragoste pe un covor fin de petale de trandafir nobil, presarat cu nuca de cocos si margele.
nu stii cum e sa stii...
si chiar daca ai sti nu ai avea intelepciunea necesara sa intelegi.
incearca sa mananci ceva amar inainte sa gusti dulce...
incearca sa alergi un milion de kilometri uscati si iuti,inainte sa te odihnesti...
doar incearca!

About me :)

Salut,

numele meu este Alexandra cu "A" mare
Dar poti spune Ada.
Momentan am 20 de ani si 2 luni;
vorbesc mult si prost.
Beau multa cafea si nu am stare.
Citesc mult si numai tampenii.
Fumez.
Fumez prea mult.
Dezamagesc.
Ranesc,
fara sa vreau dar ranesc.
Imi e frica de dragoste.
Rad mult.
Imi place sa fiu in centrul atentiei.
Sunt leu.
Tip.
Alerg.
Vreau un catel mic.
Iubesc oamenii.
Nu stiu daca si ei ma iubesc pe mine.
Sunt foarte critica cu mine.
De multe ori am impresia ca sunt o ratata.
Poate ca asa si e.
Sunt inalta si batuta in cap.
Dezordonata si aiurita.
Incapatanata si orgolioasa.
Imi place sa desenez si sa scriu.
Sunt paralela cu matematica.
Vorbesc in somn si pipai.
Injur mult,
atunci cand e nevoie.
Nu imi place sa ma joc pe calculator,
poate doar Farmville.
Vreau sa ma dau cu bicicleta,
dar nu o am.
Mereu stau in ultima banca.
Imi place sa ma fac auzita.
Sunt prea directa.
Vorbesc mult si oriunde.
Sunt imatura.
Iubesc marea.
Mi-e dor de ea.
Sunt pisaloaga.
Iubesc culoarea verde.
Vreau broscute verzi din plus.
Vorbesc cu strainii.
Pot sa stau 2 minute intr-un loc.
Mai mult nu.
Nu stiu sa fluier.
Imi place sa fac poze.
Imi place libertatea.
Imi place sa ies pe casa sa fumez
si sa ma uit la stele.
Merg ca un pinguin.
Cata rade mereu de mersul meu.
Sunt panicata si geloasa.
Egoista .
O enervez pe mama mai mereu.
Stiu sa imi scriu numele si sa ma prezint.
Ma incalt singura.
Vreau sa imi invat poeziile.
Atat.
scriu mai tarziu.