"Splendoare-n verde" :)

Chitaristii sunt oameni cu degetele lungi si sufletele pline.

Ei nu cer niciodata nimic, doar daruiesc.

La fel si ea.

O vezi mereu in mov si verde.

Mereu e cu zambetul pe buze.

Mereu te face sa zambesti.

Mereu... intotdeauna e EA !

Nu trebuie sa te lasi inselat de privirea ei intotdeauna patrunzatoare, pentru ca de fapt nici nu te priveste, ci se uita prin tine.

Libertatea este modul ei de a trai, de a arata cine este.

De aceea ar putea deveni foarte usor definitia unui suflet adevarat.

E o nonconformista in cel mai puternic sens al cuvantului.

Crede ca originalitatea este pensula care coloreaza sufletele oamenilor.

Traieste prin muzica!

Se hraneste, viseaza, se relaxeaza, comunica si totul numai prin muzica.

In ciuda varstei sale inca fragede, a reusit sa colinde strazile vietii, incat ar putea fi un adevarat ghid chiar si cu ochii inchisi.

Si-a rupt o bucatica de suflet si a ascuns-o in peretii celor mai puternice cladiri.

Vasta ei experienta a ajutat-o adesea sa se descurce si in cele mai dificile situatii. 

Ii place sa-si petreaca timpul cu prietenii ei, privind cu admiratie ce e nou.

Canta ziua, noaptea, cand e treaza, sau cand doarme.

Nu-i pasa ca poate fi surprinsa vorbind singura pe strada.

Stie ca exista cineva care chiar o asculta sau daca nu, se asculta chiar ea.

Nu cred ca exista suflet mai bogat ca al ei.

Prin muzica, a reusit sa incerce zeci, sute, mii de trairi.

Toate par atat de asemanatoare incat ai crede ca in fiecare zi se simte la fel.

Dar nu, ea reuseste sa despice sentimentele, sa le simta, sa le traiasca intens, pana in ultima secunda.  

Singura sa nemultumire este ca lumea incepe usor sa uite de ceea ce inseamna cu adevarat muzica...gresesc?

Acest lucru parca o macina cu totul, o descompune in bucatele, paralizandu-i simturile.

Dar, niciodata, niciodata, nu va inceta sa creada ca cea mai pasionanta arta a luat nastere...cu EA !

Probabil nu va muri niciodata.

Nu! 

Ea, Lea, sigur nu va muri niciodata!

Pentru ca esti speciala si contezi pentru mine !

 Lea Muszka

Un gram de nebunie

Iti infasor sufletul intr-o tigara si te consum cu o lacomie ce pare a nu fi a mea.

Te transformi in fum.

Intr-un fum mai mut decat tacerea, un fum murdar, mizerabil, care se izbeste mortal de peretii sufletului meu.

Mi-au slabit plamanii, s-au subtiat si sunt gata sa se transforme in cenusa, chiar daca eu ii simt mai grei decat plumbul.

Ah!

Cat de ironic!

Stiu ei ca drogul meu e atat de ucigator?

Ca provoaca o dependenta fara scapare?

Si mai mult decat atat, stiu ei ca drogul meu e legal?

Ma inunda un ras nervos, grav, puternic, dar mut!

Rad cu o sete atat de vie, de parca viata ar fi o gluma.

Rad, dar rasul meu prevesteste un declin mintal.

Ei bine, dragul meu, iata-ma acum!

Sunt nebuna, sunt speciala!

N-ai decat sa ma iubesti.

In momentul asta, parca mi-as smulge sufletul si l-as tranti de tavan.

Asa poate va ramane suspendat acolo si va fi capabil sa vada adevarata realitate.

Ma simt ca un mim cu o viata doar in alb si negru.

Un actor mut ce-si mimeaza in disperarea lui, viata.

Ma simt ca o carte de A, din mana unui iluzionist cu trucuri mai vechi decat pamantul.

Un iluzionist a carui viata inseamna magie.

Cateodata ma simt ca urechea unui surd ce-si cauta in neliniste bataile inimii sale.

Ma simt ca scena unui actor care si-a hranit sufletul acolo.

Ca portativul unui pianist care canta de-o viata.

Sunt pensula pictorului din Vama care schiteaza marea si nisipul.

Sunt obiectivul unui fotograf ce imortalizeaza linistea dinaintea furtunii.

Dar azi, azi sunt doar eu.

Silence

Azi cuvintele sunt in greva,iubitule.

N-am sa-ti mai intind pe retina nicio litera.

N-am sa-ti mai pictez pielea cu numele meu, nu.

De azi am sa folosesc un alt limbaj, unul pe care-l stiu doar eu.

Am sa te privesc cum incerci sa-ti cauti cuvintele, dar n-o sa le gasesti, pentru ca ele nu mai sunt acolo.

Ai sa ma privesti in ochi si ai sa ma implori sa rup blestemul, dar stii ca acesta nu se poate rupe ca o simpla franghie.

Am invocat tacerea si am platit cu sufletul tau.

Acum bucura-te de dulcele ei gust si poate asa vei intelege neintelesul meu.

Nu mi-e dor de vocea ta, pentru ca ultimele tale vorbe inca imi gandila timpanele acum.

Vibreaza in mine, precum corzile unei chitare vechi, atat de vechi incat si sunetul pare ca s-a ingalbenit.

Dar tu?

Iti sfasii pielea cu care ti-e imbracat trupul, incercand sa scapi de acest blestem, dar otrava lui a patrans demult in interiorul sufletului tau.

Ce strigat de durere, ce urlet scoti acum.

Ai crede ca nu inseamna nimic, dar inseamna absolut totul.

Ca o iesire a sentimentelor tale, pe care nu le-ai putut exprima in cuvinte atunci cand ai avut ocazia.

Iar acum?

Acum nu le mai poti controla. 

Devii pata neagra de pe panza mea atat de alba.

Pot oricand sa sterg orice urma a existentei tale vizibile, dar impotriva existentei sufletului tau, nu pot face nimic.

Te las sa te scalzi in propriul sange fara sa fac ceva pentru salvarea ta, stiind ca e atat de simplu, doar vocea mea te poate salva.

Dar nu!

Azi am arestat cuvintele.

M-am saturat ca ele sa detina toata puterea. 

Bucati din mine

Taci! 
Asculta! 
E sufletul meu.
Scoate un sunet destul de ciudat de la o vreme. Ca si cum o mie de picaturi s-ar prabusi in acelasi timp, pe o suprafata neteda, intr-o camera cu un ecou ce reuseste sa amplifice durerea picaturilor. Oare plange? Oh sufletul imi plange! Il auzi cum se zbate? Cum vrea sa-mi sparga trupul ce-l tine captiv si sa iasa afara? Il simt cum imi macelareste muschii provocand dureri nebanuite, cum iese aproape de pielea mea moale, proaspata si mi-o desface ca pe o foita. 
Oh ce ma doare!
Ce doare!
Sufletul ma abandoneaza!
Iar inima? Oh, inima mi-e ca o bomba cu ceas. Ticaiturile ei imi imbolnavesc mintea. Astept cu urechile palnie, momentul cand va exploda. Dar parca o secunda-mi pare o ora, iar ora un veac. Inima nu-mi explodeaza, nu! Doar ma chinuie! 
Oh si cat as vrea sa ma uit in ochii tai acum, sa le analizez usor culorile si sa-ti smulg inima din piept, cu palma mea grea. Sa-ti infig taruse in ea ca si cum ar fi inima blestemata a unui varcolac. Sa te las sa ratacesti fara suflet ,fara ochi, fara brate, fara tot ce detineai. 
Nu stiu de ce, dar am omis sa-ti spun ca azi dimineata, in timp ce-mi invatam sufletul sa zboare, o picatura de ploaie s-a zdropid brutal in palma mea.. Oh, era de o frumusete nemaintalnita.
Era pura!
Atat de pura, c-as fi crezut ca e lacrima unui copil. Dar in cristalul ei, te-am vazut pe tine. Era chiar lacrima ta, lacrima a unui copil batran. Eram in piata noastra, stii, acolo unde oamenii isi vand sufletele fara nicio remuscare. Exact acolo, lacrima ta a ajuns la mine. Ironic, nu? Chiar in piata sufletelor vandute, lacrima ta era in palma mea. 
Vedeam in ea cum se scurge sufletul din trupul tau, ca nisipul dintr-o clepsidra. Atat de usor,lent si fascinant. Aveam aceeasi senzatie ca atunci cand nu las si ultimul fir de nisip sa treaca de cealalta parte si intorc agitata clepsidra. Ma face sa simt in adancul meu un castig, ca un bonus castigat de mine, in defavoarea timpului. Exact asa ma simteam si atunci! Ma invada o dorinta atat de puternica sa-ti salvez sufletul! O dorinta care depasea fiinta mea, tot.
Atunci am alergat catre mare si-am hotarat sa arunc picatura, lacrima ta, in valurile marii. Si acolo a ramas. Poate si acum, marea plange cu lacrima ta. Iar oamenii, acum toti sunt indragostiti de apa marii, de valurile ei, de albastrul perfect, doar pentru ca o mica parte din tine e acolo. 

On and On

fara aer, incerc sa-mi cos destinul cu rubine. 

atatea rubine cate n-am, cate vreau si nu sunt si poate niciodata nu vor fi.

destinul meu cusut cu fir de aur, in cartea cu povesti, cu gandul bland si suflet protector, ce ma iubeste neconditionat si-mi trimite scrisori in fiecare zi, creat din franturi de mine si de purgatoriu, acela ce nu l-am intalnit nici pana in ziua aceasta, de noiembrie.

noiembrie trist, care-mi zgarie trupul, indepartat in ganduri, adanc, ce ma picteaza in trecut.

...

imi fac cu mana, ramas bun cadavru trist.
si ma transform in ea, eu, alta, ce nu ma ascund in nici un ieri si nu voi fi in maine,
eu a mea si azi a nimanui.

straina mie si plec din mine.

...
problema mea e ca nu ma invat niciotada minte,
si ma lovesc iar si iar,

zidul ala, zidu` masii de zid, de oameni neoameni, mai gunoaie decat gunoaiele, care-ti jupoaie sufletul cu ghiarele jegoase si rup din tine pana iti iau si ultimul strop de inocenta,
...
mie nu mi-e frica de moarte, mi-e frica de viata, desi o doresc, mi-e frica de iubire desi o traiesc, dar mi-e frica..
dar cel mai frica mi-e de oameni, pentru ca pe ei niciodata nu ii sti cu adevarat,
...

umblu cu un final dupa mine, care nu mi se arata in fata, desi imi e aproape de gand, familiar si nu vrea sa dispara,

si stiu ca oricat as fugi de el, o sa  ma ajunga din urma, sa ma doara.

un final pe care eu, mi-l decupez innconstient in constient si-l colorez in culorile mele, folosite atat de rar..

si raman acolo, in silueta din lut,

atat de rece in trecut,

si nu ma stiu pe mine-n mine si ma caut.

Pentru tine, pentru noi, pentru iubirea de care mi-e teama... o sa lupt :)

Intre nicaieri si mereu

sunt obosita, de-atata drum,
prin atata foc si scrum.
as vrea sa pot cumva,
sa-mi trag peste mine un nor,
si sa mor.

iar sub mine,

sa danseze lacrimi de parinti,

ce ma plang cu ochi cuminti,

as vrea sa strig cumva...

la luna.

ea sa se-ntoarca inspre mine

si sa-mi spuna:

- "da-mi mana ta copila,

si sterge-ti lacrima de chip.

sterge-ti zambetul de ploaie,

si ochii de nisip".

as vrea ca fluturii sa-si nasca aripile, 

pe pieptul meu,

iar eu, muritoare,

sa zbor,

atat de sus, atat de nori,

atat de ploaie si de flori.

du-ma cu tine, timp.

aseaza-ti mainile batrane,

pe inima mea nebatand,

si canta-mi cateva milenii,

cu glasul tau bland...

Ai gasit raspunsul?

Deschide-ti inima si spune-mi ce vezi.

Cata iubire?

Cata ura?

Cata dezamagire si fericire?

Cate cuvinte nerostite pentru ca inca nu ai gasit momentul potrivit pentru a spune 

"te iubesc" ?

Dar oare cand vei considera ca e momentul potrivit?

Cand va fi prea tarziu?

Cand ochii ti se vor umple de lacrimi si sufletul de remuscari?

Sunt cele mai importante cuvinte, iar noi suntem constienti de puterea lor.

Spune-mi te rog, de ce asteptam sa ne deschida altii ochii?

De ce noi nu privim ce ne inconjoara asa cum stie orbul sa priveasca cu sufletul?

De ce nu stim sa fredonam singuri cantecul din interior?

De ce nu folosim chitara sufletului nostru?

De ce nu apasam clapele pianului pentru a canta in cinstea soarelui ?

Caci el ne incalzeste pe noi, iar noi nu suntem in stare sa ne incalzim sufletele unii altora, dar apoi..sa-l incalzim pe el?

De ce nu intelegem firul de iarba care creste fara ajutorul nimanui si totusi asa mic si firav cum e el, are o importanta enorma?

De ce nu dansam mai mult? Asa cum pasarile stiu sa-si faca dansul in zborul lor prin albastrul infinit?

De ce uitam atat de des de noi?

De ce trebuie sa avem in fata un sfarsit, ca sa ne trezim din somnul otravit?

Vreau doar sa stiu pana cand...

Fericire in 3 minute

Cine a spus ca fericirea e prea departe pentru noi?

Cine a spus ca e punctul care nu va fi atins niciodata?

Vreau sa stiu pe buzele cui au fost rostite cuvintele astea.

Vreau sa-i zambesc si sa-i spun ca s-a inselat!

Vreau sa-i arat ceea ce el credea imposibil.

Vreau sa-l fac sa creada ca daca viseaza sa atinga cerul,o poate face oricand.

Ca daca vrea o stea,ii poate da numele lui.

Daca vrea sa se inveleasca in nori, poate incepe chiar acum.

Vreau sa-i arat ca atata timp cat crezi, se poate!

Vreau sa-l fac sa inteleaga ca nu e atat de greu sa zambesti.

Fericirea n-are miros si nici culoare.

Insa are gust!

Iar pasii catre ea nu ii poti face decat cu un suflet curat.

Nu-i pot da o definitie fericirii.

Nimeni nu poate.

Dar daca nu o poti exprima in cuvinte, nu inseamna ca nu exista.

Si pentru ca e bucatica rupta din dragoste, e semn ca trebuie sa fie simtita.

Iar tu..

Ai invatat sa zambesti, iar sufletul tau stie asta.

El simte si e mandru de tine.

Cere mai mult, vrea sa simta mai mult, sa vada mai mult.

Crede ca incet incet ajunge la lacomie, dar inauntrul lui se da o lupta.

Ar vrea sa se opreasca.

Ar vrea sa nu mai ceara atat de mult si sa astepte sa i se dea, atunci cand e cazul.

Dar sentimentul de fericire aproape ireal de frumos, i-a ramas intiparit in minte.

Ii simte mirosul peste tot si-l cauta in orice.

Ar vrea sa atinga fericirea cu palmele lui, sa vada ce forma are.

Ar vrea s-o priveasca, sa-i analizeze culorile, sa-i incante vazul.

Nu-si poate explica de unde vine fericirea si catre ce se indrepata.

Nu stie nici macar cat de batrana e si de ce o simte tocmai acum.

Se gandea s-o rapeasca.

In momentul ala nu-i pasa de ce voiau celelate suflete.

Nu-i pasa daca si ele erau pe moarte si singurul medicament ce le putea salva, era fericirea.

In momentul ala numai el conta.

Pentru ca ar fi renuntat la orice, numai sa simta gustul acela dulce, pentru totdeauna.

Totusi cine gasise pe cine?

El gasise fericirea sau fericirea l-a gasit pe el?

Ar fi vrut sa-i ceara parerea.

S-o implore sa nu mai plece niciodata si sa fie langa el, pana va pleca de aici, iar acolo unde va ajunge, oriunde ar fi acel "acolo", s-o gaseasca din nou.

Ea asteapta doar sa fie chemata si va veni de fiecare data.

E aici, langa tine, iar tot ce trebuie sa faci, este sa ti-o doresti din tot sufletul.

Miroase a fericire.

Simti si tu?

Da!

Se simte, se aude, miroase a fericire!

Pentru ca fericirea e in ceea ce facem, e in mainile noastre!

El: "esti primu meu gand dimineata si ultimu seara"

(asta e fericire) ! 

E iubire ?

Picaturi din sangele tau cad pe mormantul proaspat.
Picaturi de sange rosu.
Un rosu puternic.
Un rosu ce numai sangele tau il are.
Rosu trandafiriu.
Mirosul lui invadeaza atmosfera.
Puterea lui ucide ce-i in jur.
Sange se scurge din inima ta.
Cade si se loveste de mormant.
De mormantul meu.

Asculta-ma!

Asculta-ma si nu pleca!

Sangele tau ma tine in viata.
Sufletul tau imi ajuta inima sa bata.
Bataile ritmice ale inimii tale imi completeaza melodia vietii.
Lacrimile tale imi opresc setea, iar amintirea ta ma hraneste.
Picteaza-mi sufletul in culorile inimii tale.
Da-mi din viata ta si ajuta-ma sa respir.
Rupe din carnea ta si fa-ma sa ma ridic.
Da-mi tot ce ai !
Da-mi rosul sangelui tau.
Da-mi culoarea inimii tale.
Da-mi aripi sa nu mai pun piciorul pe pamant.
Da-mi viata eterna..
Da-mi totul si inca putin!

Speranta

eu sunt un fel de amestec omogen cu esecul.

ma amuz de mine si nu ma inteleg.

cad dar mereu ma ridic.

eu sunt Ada.

nu stiu sa urasc.

nu vreau sa urasc.

am avut odata impresia ca urasc.

dar, nu sunt in stare.

in fiecare seara la ultima tigara inainte sa intru in casa, privesc stelele si le multumesc.

imi zambesc de acolo de sus.

poate intr-o zi o sa fiu si eu o stea .

vorbeam de sentimente.

cand eram mica credeam ca in viata poti sa iubesti o singura data cu adevarat.

o singura iubire.

un singur el.

de cand mi-am dat seama ca nu se merita, beau in fiecare dimineata insecticid impotriva fluturilor de stomac.

o perioada am incetat sa mai beau pentru ca mi se facuse dor sa imi mai roada din stomac.

si incepusera sa apara fluturi.
mai mari, mai mici.

de toate culorile.

dar m-am speriat, i-am gonit prin gaurile facute de el.

acum m-am hotarat, o sa iau un sac de ciment si o sa astup gaurile.

o sa ma joc cu cimentul.

poate imi fac si o inima, ca a mea s-a stricat.

o inima frumoasa.

din ciment amestecat cu praf.

semnez in calendar.

azi ziua inimii mele.

si sti ce e frumos?

ca a aparut un el care si-a semnat pe inima mea numele lui.

imi arunc hainele si raman goala.

imi place sa dorm goala pe nor de puf.

pana acum dormeam doar in patul meu cu arcuri iesite care imi sfasiau spatele si sufletul,

dar norii mei sunt moi si imi gadila trupul in zbor.

plec din lumea voastra.

demisionez de tot.

nu mai sunt om.

azi sunt un zmeu.

si am gasit pe cineva sa-mi tina sfoara.

o sa zbor libera.

ramai cu bine tu lume trista.

P.S: cand ma intorc promit sa-ti cumpar un bax de acuarele sa te pictezi in culorile mele :)

Lupt !

a fi.

a trai.

a exista.

o stare constanta.
perfect deprimanta.
tulburatoare.
si simti cum totul in jurul tau se darama.
cum nimic nu are capat.
intrebari.
sute de intrebari fara raspuns.
decadere.
deraiaj.

sfarsit.

eu nu sunt omul care sa se dea batut.
lupta.
eu nu am un final.


in viata asta trebuie sa calci in picioare sa reusesti.
dar eu?
eu nu am picioare.
eu nu pot.




sa fi.
sa evoluezi.
sa castigi.
sa fi tu tot ce vrei sa fi.
e ca si cum in fiecare dimineata alunec pe o coaja de banana.
aceeasi coaja in fiecare zi.
dar mereu uit de ea.
si ma dau cu capul de gresie sa-mi revin.
atatea cucuie si nu ma invat minte.


stagnez?
nu,
nu pot ca admit asta.


sa fiu.
maturitatea nu este punctul meu forte.
dar nu o ignor.
mananc zilnic cate un bol de maturitate cu imaturitate.
pana vomit.


insuportabila sunt.
m-as inchide.
ma jur, m-as inchide la nebuni.


intelege cineva nebunia?
intelege cineva viata?
durerea?
iubirea?
copilaria?
suferinta?
boala?
lasitatea?


eu nu ma inteleg pe mine, de ce m-as complica sa inteleg ceva.
nimeni nu este in masura sa judece.
sa comenteze.
si sa condamne .


o adunatura.
de gunoaie vorbitoare.
de superiori.
mie.


eu nu vreau.
nu cedez.
pana la urma va fi bine.