De ce ma doare asa de tare inima? Si ma doare la propriu; chiar ma doare, simt un junghi care ma apasa asa de tare, sunt atat de trista, uit sa zambesc pe zi ce trece... Ce mi-ai facut?
De ce m-ai facut sa te iubesc, sa fiu in halul acesta de nebuna dupa tine?
Daca ai stiut ca nu o sa ai curaj, de ce ai mai vrut dragostea mea?
Nu iti ajungea inima ei?
Ai vrut sa-ti demonstrezi tu, tie, ca esti in stare sa iei mintile unei copile?
De ce m-ai ales tocmai pe mine?
Nu te-ai gandit ca nu vreau sa sufar?
Vad ca esti asa de nepasator si ca te gandesti ca imi e asa de usor… vezi ca sunt diferita, ca ma comport altfel si cu toate astea iti dovedesti inca o data lasitatea si nu zici nimic, nu-mi dai nicio explicatie, macar pt sufletul tau… dar nu-ti pasa si mi-ai dovedit-o!
Atunci de ce te doare cand sunt rece cu tine?
De ce te astepti mereu sa fiu intelegatoare si dragastoasa cu tine?
Imi oferi vorbe dulci, consideri ca nu ma afecteaza, nu-i asa?
Adu-ti aminte cat te-ai tinut de mine sa ma indragostesc de tine.
Cat de frica iti era ca nu cumva ceea ce simt eu pentru tine sa fie ceva doar trecator si pana la urma cred ca iti era frica de felul cum vei fi tu fata de mine.
Pentru ca tu ai fost acela caruia i-au disparut brusc sentimentele.
Tu ai fost cel care a batut in retragere.
Iar eu?
Eu am ramas aici singura cu gandurile si amintirile mele si nu inteleg ce s-a intamplat, unde s-au dus toate iluziile noastre, unde s-a dus tot avantul tau pentru mine, pentru NOI !?!
Si ma doare asa de tare ca nu gasesc un raspuns, ca in loc sa ma calmez mai tare ma aprind, ca lacrimile imi tin companie si noapte si zi… si ca as da orice sa te vad si nu mai stiu cum sa ma interpun in calea ta macar pentru cateva secunde sa-ti vad ochii aceia verzi, superbi, care m-au facut sa cred in tine; si sa-ti aud glasul, care m-a facut sa aud numai ce spuneai tu… ma doare asa de tare ca nu am insemnat nimic…
Pentru ca daca as fi insemnat ai fi avut curajul macar sa imi demonstrezi cat de putin ca MA IUBESTI, precum spui, sau sa iti ceri iertare daca ti-ar fi parut rau ca mi-ai calcat in picioare visele…
Dar ce stii tu?
Tu crezi ca a fost o copilarie pentru mine si cand vezi ce normal ma port cu tine zici ca mi-a trecut si ca imi e asa de usor…
Ce “bine” ma cunosti… Habar nu ai ca ma port asa tocmai ca tu sa nu fugi de mine, tocmai ca sa te mai vad macar cateva minute. Imi face atata bine prezenta ta... Greu te rupi de "ea", ca sa poti venii sa ma vezi. Iar cand esti in fata mea, mereu imi vorbesti de... ea. Macar te vad si asta ma face sa zambesc cateva clipe… Pentru ca apoi cand pleci sau plec, sa imi dau seama ca asa va trebui sa fie de acum incolo, sa ma multumesc cu fragmente atat de sporadice din viata ta… Dar stiu ca imi sunt cat de cat suficiente si pt cateva secunde ma fac sa fiu fericita, doar de asta nu stiu cum sa mai trag de tine sa te vad…
Dar ce sa intelegi tu?
Nici nu stiu cum sa ma port cu tine; nici nu stiu cum sa iti vorbesc; nici nu stiu ce trebuie sa fac? Sunt curioasa cat voi mai rezista in situatia asta…
Doamne, cat ma doare stiind ca ea s-a bucurat de tine si ca a avut parte de tot ce mi-as fi dorit eu sa am parte alaturi de tine: sa fiu langa tine dimineata, sa te sarut si sa iti zic “Buna dimineata!”, sa am grija de tine cand nu te simti bine, sa te sarut de noapte buna si sa stau langa tine sa iti veghez visele; sa te vad cum dormi, sa te simt atat de aproape de sufletul meu, sa-mi iei mana in mana ta, sa te uiti la mine cu atata dragoste si caldura, sa-ti soptesc tot ce vrei sa auzi…
Dar uite ca mai rau ma chinui gandindu-ma la toate astea, la tot ce nu voi putea sa am alaturi de tine si ma doare atat de tare, nu-ti poti inchipui prin ce focuri trece sufletul meu…
Oricum nu ti-ar pasa…
Mi-as fi dorit atat de mult sa ma alegi pe mine in locul ei. Sa fii capabil de atata curaj incat sa renunti la trecut si sa privesti prezentul.
In schimb am primit cea mai dureroasa replica: "Te iubesc! pe ea am uitat-o!"
Hai sa fim seriosi! Zi mai bine: “Tin la tine, dar pe ea inca o iubesc, nu am uitat-o!”… In niciun caz cum ai zis tu, ca erai la un pas sa te indragostesti de mine, ca am trezit in tine sentimente care adormisera cam de mult. Nu incerca sa negi ce zic eu mai sus pt ca esti constient ca asa e. Daca dragostea ta era asa de mare precum spuneai ai fi infruntat-o pe ea si toata puterea trecutului.
De mine nu ai avut pic de mila, la mine nu te-ai gandit o secunda…
As fi sarcastica daca ti-as spune "multumesc"?
Atunci "MULTUMESC!", m-am simtit foarte bine sa vad ca ai ales sa fiu eu aia care sa sufere…
Am si eu scurte momente in care zic: “gata, Ada, nu mai suferi, o sa treaca, o sa fie bine, ai multe de oferit, ai o viata inainte”.
Stii, incerc sa fiu eu optimista pentru mine dar sunt asa de scurte momentele si apoi imi dau seama ca toata suferinta asta si toata pasiunea si dorinta din inima mea foarte greu se vor stinge…
Ce pacat ca ma cunosc atat de bine… Ce pacat ca am crezut in tine si ca m-am amagit exact cu ce stiam ca cere atat de mult sufletul meu: te-a vrut pe tine si inca te mai vrea si probabil ai sa regreti vreodata dragostea mea… Dar s-ar putea sa fie prea tarziu…
Nici nu cred ca iti poti inchipui ca eu inca mai sper ca intr-o zi vei veni la mine si imi vei zice ce vreau sa aud si ma vei lua in brate si tot cosmarul asta pe care il traiesc acum se va termina odata pentru totdeauna…
Dar din pacate, doar visez ca intr-o zi se va intampla asa, am dreptate?
Imi doresc din toata inima sa fii fericit pentru ca eu daca te voi vedea pe tine cu adevarat fericit, voi stii ca macar unul dintre noi are parte de asa ceva si crede-ma ca in felul asta voi fi si eu putin fericita… Daca ai stii tu cat de putin necesit eu pentru a fi fericita…
Stau si ma uit la mine, la ceea ce scriu si parca as fi nebuna. Vorbesc eu cu mine intr-un fel, dar macar asa ma descarc, macar in felul asta iti spun tot ce as vrea sa iti zic dar nu pot… Nu stiu de ce nu pot.
Sunt prea orgolioasa, sunt prea rea si nu as vrea sa iti arat cat sufar preferand sa te las cu ceea ce crezi tu, cu ceea ce zici tu ca simt eu… Desi uneori, crede-ma ca as vrea sa stii tot ce se ascunde in spatele zambetelor mele si vorbelor mele si ma feresc sa iti zic pentru ca nu stiu daca te-ar interesa macar 5 %.
Esti cu adevarat fericit acum?
Macar asta as vrea sa aflu, dar din pacate sunt alte intrebari la care va trebui sa-mi raspund singura pt ca tu in continuare nu ai curaj sa ramai singur cu mine, sau sa vorbesti cu mine… Ne purtam de parca totul a fost spus si clarificat…
Dar amandoi stim ca nu e deloc asa… Ne vom mai preface mult timp ca nu avem nimic sa ne mai spunem in legatura cu trecutul? Chiar sunt curioasa…
