sangele imi e venin
cand faci popas in mine,
imi sfasii carnea
in pauzele tale dintre taceri.
suntem deja doua trenuri
ce merg cu viteza mare si de neclintit,
insa in directii diferite.
as vrea sa scuip toate parerile de bine
cu tine din mine,
dar rana e inca vie
si nu s-au gasit suflete cicatrizante.
ochii tai au invatat sa ma treaca cu vederea
si inima ta cu uitarea,
dar poate marea clinti pietrele
in afara de a le curata?
da-mi doar un imbold
si n-am sa ma mai intorc.
esti prea trecut,
sunt prea petrecuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu