ma scurg in timp fara sa fac vreo poza
cu drumurile parcurse,
nu iubesc pe oricine si oricum,
dar cand iubesc, nu incetez
nici dupa ce procesul in sine s-a incheiat.
se poate sa simt acelasi lucru ca acela de ieri,
dar sa-l privesc diferit.
uneori, mi-e somn cand dorm,
si la o simpla clipire, dragostea,
mi se poate transforma in dispret,
doar pentru cei care conteaza cu adevarat.
nu zbor,
exersez si ma uit la altii,
dar nimeni nu va afla ca am aripi,
daca nu ma arunc in gol.
nu stiu sa scriu,
inca invat si-mi aduc aminte
sfatul unei persoane dragi:
"nu ridica niciodata pixul tau negru de pe hartie"
si nu-l ridic!
iar totul e cursiv si totusi inestetic.
cu o flexibilitate acerba
ma fac mica la frig,
ma matai la cald
si ma camuflez pe umbrele altora
astfel ca uneori urlu cuvinte mute
si nu ma poti intelege
decat urmarindu-mi dansul buzelor
si inchipuindu-ti vocea mea.
cu cat timpul fuge las si lasa in urma numai ravagii
si pe alocuri impliniri,
realizez ca traiesc intr-un "calcul"
de la 1 pana la "n"
cu un "i" ce creste cu o unitate la fiecare pas,
"iar eu sunt doar o variabilă!"
dar spre deosebire de calculatoare,
eu nu am un "Recycle Bin" care sa stearga totul
la un singur click,
sa-mi eliberez spatiul pe disc si sa ma reinstalez.
mereu, vor ramane in mine faramite din mine-le de altadata
si frustrari, lucruri de retusat, resentimente
si nenumarate alte programe in bara.
din acelasi trunchi,
pleaca ramuri in directii diferite,
din mine,
pleaca ganduri in directii si sensuri diferite,
rareori opuse,
ceea ce da un infinit 0.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu