Nesigura

doar moliile zac in mine si ma plac,

dar s-au mirat cand la ficat s-au imbatat,

m-au injurat, dar eu le-am zis ca e stricat,
la inima cand au ajuns, au cautat pan` la apus,

nu au gasit nimic exact, o piatra pe`un bilet  "eu am plecat"
si au tipat, ca nu-i normal, sa-mi caut inima`n spital,

de parca eu, o biata fata nu pot trai doar cu o piatra.
au tot mancat ce au mancat, un pic din splina,

din stomac..dar culmea, nu s-au saturat.. !
si sufletul mi l-au mancat, dar sincer nu m-am suparat,

era mai mult ca expirat, in mine nu s-ar fi distrat,

statea acolo suparat, mai bine ca mi l-au mancat,

si-n mine totul e alei,
lungi coridoare cu idei,
halal si vai de ei de zmei,

credeam in ei
dar cum sa crezi?!

cand far` sa vrei ramai doar tu

si cu.. alei.

in patul meu cel incomod,

m-asez...

un arc ma gadila in cot, ce sod !

iar capul imi sta spanzurat de perna din vechiul meu pat..
privesc tavanul inorat, doar el ma stie...

si zambetul meu colorat, el mi-l picteaza
cand stau in pat,
sunt ca o scama pe dulap,
in podul prafuit si-ntunecat..
la soare stralucesc ca un cristal,
dar cand se lasa seara,
am plecat .

ca o poveste,
sau doar o stare, de cacat!