Frica de.. viata !

Mi-e frica, pentru ca am sa cresc si n-am sa fiu destul de mare,
Mi-e frica, pentru ca am sa ma sting usor din viata, precum o stinsa lumanare.
Mi-e frica, pentru ca am sa fiu singura pe un culoar strain in ceata,
Mi-e frica de ziua in care o sa-mi beau singura cafeaua in friguroasa dimineata.
Mi-e frica de momentele cand vreau inapoi anumite clipe,
Mi-e frica de amintiri, pentru ca sunt adanc infipte sus, acolo in minte.
Mi-e frica, pentru ca voi lasa totul, pentru a avea alte lucruri,
Mi-e frica, pentru ca voi fi nevoita sa las ce iubesc, pentru c-am sa plec de unde sunt, departe-n alte locuri.
Mi-e frica, pentru ca va trebui sa fiu puternica, atunci cand voi afla ca nu voi mai fi,
Mi-e frica de clipa cand ma voi gandi la viitor privind in gol, iar timpul se va risipi.
Mi-e frica, pentru ca au sa vina nopti in care nu voi mai putea dormi,
Mi-e frica, pentru ca ma voi schimba. Ce anume? De ce? 
Dar cel mai mult, de ceea ce voi deveni?
Mi-e frica de mine si de cei din jur ce inca nu i-am intalnit,
Mi-e frica, pentru ca am sa plang, cand o s-aud glasul baiatului ce odata l-am iubit.
Mi-e frica de viata pentru ca nu stii unde te duce,
Mi-e frica de ziua in care, in loc de friguroasa dimineata la cafea sa tac, am sa tac sub cruce.