3 noaptea ?

E prea tarziu.

Lumina oarba imi oboseste ochii, iar mana imi tremura de ura, teama, frig... de nimic.. de nimicul pe care nu stiu sa ti-l scriu.

Cam asta a mai ramas intre noi... nimicul. Un cuvant atat de gol... la fel ca nimicul, golul, albul, infinitul si marea dintre noi.

Dar iti voi scrie aceasta scrisoare, acest nimic pentru a nu lasa foaia alba, iar marea din ochii tai sa atinga malurile. 

A cata foaie? Nici nu am tinut numarul, nici nu conteaza, caci totul este prea putin si nimic nu este prea mult. Este deja ora 3 noaptea, o nenorocita de ora 3 ....

Focul din centrala s-a stins de mult...e atat de frig desi e toaamna.

Doamne! este toamna....si am uitat sa deschid fereastra... 

Sorb inca o gura de cafea din cana mea alba cu Mikey si Minnie. 

E inca calda.
As vrea sa fii aici. Sa fii aici, sa-mi iei cana din mana si sa-mi spui ca este de ajuns, ca ar trebui sa ma culc. Sa imi soptesti lucruri marunte la ureche, sa-ti simt caldura in ea, sa imi tatuezi obrazul cu sarutul tau si palmele cu pixul cu care scriu acum. Sa imi canti in soapta si sa ma strangi de mana. Sa ma strangi de mana atat de tare incat sa ma trezesc, incat sa imi lasi amprenta ta, incat sa imi faci vanatai. Sa imi pui palma in mana ta si sa alergam. Sa razi de rasul meu si sa plang de ochii tai atat de adanci..

Sa plang pe covorul negru pana raman fara aer in plamani, pana sa mi se face rau, pana raman fara lacrimi...iar tu sa-mi intinzi paharul tau cu apa rece. Rece...atat de rece ca si palmele mele, pleoapele si bataile afurisite de inima. Sa ma intreb de ce mai bate si apoi sa te privesc...si sa-mi aduc aminte. Si sa imi vina din nou sa plang cu gandul ca ai putea sa pleci de langa mine...de pe covorul meu negru pe un alt covor nepatat de lacrimi.

Sterge lacrimile pe care le-am lasat pe foaie.

Nu, lasa...mai bine le sterg eu, caci tu nu ai putea sa faci nimic din toate cate as vrea eu. Nu ai putea sa fii aici caci ai plecat de mult, iar cana cu cafea...

Vorbele marunte...tu nu soptesti...nici macar nu gandesti lucruri marunte..la tine totul e maret...Tu nu m-ai lua niciodata de mana si nu ai alerga cu mine kilometri intregi ...ar fi o copilarie pentru tine...

Stiu...sunt o ciudata...o ciudata care nu stie ce vrea de la tine...o ciudata care inca te iubeste...care inca mai crede asta...O ciudata care...nici macar nu are un covor negru.

O ciudata care ar putea sa stea ore intregi fara sa spuna un cuvant, fara sa sopteasca un vers, fara sa te asculte si sa te implore sa taci si totusi sa stie ce simti.

O ciudata care te cunoaste prea bine ca sa nu isi dea seama ca tu nu ai putea sa faci asta niciodata, nu ai putea sa taci, sa nu imi soptesti...am uitat...tu nu soptesti...tu iti strigi iubirea, o desenezi, o canti, o respiri, o visezi. Acelasi vis ca si al meu, sub acelasi cearsaf de soare...aceeasi minciuna cu zambetul pe buze, aceleasi ganduri facute scrum...

Dupa toate astea, sa uit sa rad...si tu sa nu mai fii aici sa ma inveti. Sa invat singura...si sa reusesc...iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma...te inebunesc cu ganduri minore si lipsite de sens...dar iarta-ma...De ce sa ma ierti?...nu stiu...poate pentru faptul ca am spus de prea multe ori acest cuvant si nu mai stiu ce inseamna.

Am ajuns in fata usii tale.

E incuiata.

De doua ori.

Am cheie, dar nu am curaj sa o descui...mai bine o las asa.

Nici nu am atins clanta usii...dar stiu ca e incuiata... mereu a fost.

Trebuie sa plec.

Lucrurile mele...pastreaza-le tu.. fa ce vrei cu ele...arunca-le, da-le foc...nu mai vreau nimic...nici macar cana alba cu Mikey si Minnie...nici covorul negru....nici macar lacrimile de pe el....

P.S. Am parcurs primul kilometru fara tine...

verdele tau

azi a plouat din nou.

curcubee triste fac baie in baltile de pe strada,

nu se sfiesc nici macar de roti,

iar pasii le sunt atat de cunoscuti acum.

in urma ta le lasi mirosul pielii tale de vanilie

iubite, ai grija nu calca pe rosul lor...

verdele te prinde mai bine !

Tu si pistruii

iti numar genele in noapte,

esti ca un ghem de ata verde, din coada gandului meu..

ma tii de mana si ma ridici pana la tine, apoi imi dai drumul zambind,

ai zambetul atat de haotic si patrunzator,

de unde-ti iei pistruii?

oamenii cu pistrui pe coaste sunt atat de frumosi,

si tu esti cel mai frumos, desi lasi sa para ca iti tii sufletul cu buzunarele goale...

esti plin de vise..

si le pictezi in geamantanul de sub pat,

esti atat de sus, prea sus!

iar cand ajung la tine ma prabusesc fara macar sa-mi dau seama..

cu privirea atat de blanda dar rece.. si cerul e la picioarele tale,

si tu stii ca maine alta femeie cu tocuri iti va bate la usa fara sa stie ca tu nu tii niciodata usa inchisa,

o vei primii langa tine sa-ti umple noaptea lunga cu gemete de placere,

cu parul lung si pielea inecata de parfum scump, o vei seduce si va fi sclava ta pentru inca o noapte,

ii vei smulge din carne si o vei face sa tipe si sa-ti sarute picioarele cu urme de alte femei..

tu esti !

si ai tot ce vrei!

ai un nume frumos dar in sufletul meu esti trecut cu o pata,

o pata de culoare, care ma zgarie si ma face sa plang cu zambetul pe buze,

te plimbi in mine cu atata obisnuita de parca m-ai stii de o viata,

sau poate ma stii, cand imi cantai s-adorm in serile de iarna, cand imi incalzeai sufletul pana transpira de placere,

tu ai tot ce nu gasesc in nimeni, esti doza mea de fericire si tristete,

si ma mangai pe buze cand ma prefac ca dorm,

mai vino iar in mine, din cand in cand,

promit ca nu te mai sun !

Abuz

nu-mi cere imposibilul!

eu nu stiu sa dau nimic decat ce am,

si n-am nimic, decat ce simt,
iubeste-ma asa cum sunt,

dimineata in camasa ta cu parul ravasit...
eu nu stiu sa iubesc decat in diminetile ploioase,
dar am un loc bine ascuns,
o punga cu pietre, le strang in loc de suflete..
sunt rece ca marea in zilele de noiembrie,
si rad cand imi spui te iubesc atat de rar,
dar te iubesc cu zile de iulie calduroase,
si numai cand plang ma mai simt...
nu am pereche, dar am atatea amintiri frumoase in dulap,
cu mici povesti sortate in culori,
ma duc si ma intorc cand ma mai sti,
ramai sa ma astepti...

cu drag..

inchis !

Unde esti cand am nevoie de tine?

in noaptea aceasta adormi plangand, nu mai vroia sa-i vada chipul in fiecare noapte...

de ce e asa aproape, dar bratele lui au uitat cum sa imbratiseze... ? 
era al ei, inca era al ei dar il vroia aproape...sa-l simta, sa fie cu ea, sa-i simta respiratia calda pe piele si sa o tina strans in brate.
ore intregi au stat impreuna fara sa-si vorbeasca, fara sa isi adreseze macar o privire.
si sufletul ei urla de dor.

ia-ma in bratee fraiereeeee !!!
esti un fraier !

te iubesc ! 

nu ma ierti?

no nu ma mai ierta!
nici nu-ti pasa.
priveste-ma in ochi si nu-mi da drumul,
te-am strigat de atatea ori.
da-mi drumul din dulapul asta invechit si prinde-ma..
m-am aruncat de atatea ori in cap,

de ce nu esti aici cand am nevoie de tine?
de ce nu ma vezi cand ma privesti?
de ce nu ma auzi cand tip din mine sa nu ma lasi?
sunt si eu tot om ca tine..
o inima am, de 15 grame.. prea umana.

si mi-e frica, inca mi-e frica ..
dar am incercat..
tu nu simti cum imi bate inima cand sunt cu tine?
si tremur toata...

ii devenea drag, incepea sa ii curga in vene, sa ii picteze zambetul cand il zareste.. incepea sa fie din ea... parte!
si cu toata teama din lume, incerca, era prea greu si se lupta..dar nimeni nu stia asta.

copila proasta!

 ti-am zis ca iubirea nu e pentru tine.. termina odata cu prostiile si treci la loc..inchid dulapul si de data asta nu mai iesi. 

nu esti in stare de nimic bun,

nu o sa te iubeasca nimeni niciodata, cum nu te-a iubit nici pana acum.

NIMENI intelegi? nimeni !!!

inchide fermoarul si arunca inima aia, prea umana..

nimeni nu o sa-ti simta lipsa,

NIMENI !!!

a aruncat cheia si a plecat..

Doar atat !

marea.

tigari.

si o cafea.
vantul sa-mi mangaie fata si  tu sa-mi mangai sufletul:)

..sa fie liniste in mine..

Cafea

Printre aburi de cafea, un gand pleaca de la mine
Sa-ti spuna "Buna dimineata" si ca-mi este dor de tine..
Nu imi mai aprind tigara, mirosul tau as vrea sa-l simt
In aceasta dimineata, distantele vreau sa le-nving!
Cafeaua ta e dulce tare, asa cum iti place tie
Este 7 dimineata, "bun venit melancolie"!
A mea, nu stiu din ce motiv, a ramas putin amara
O fi de la acele lacrimi ce au fost varsate-aseara.
Stau la aceeasi masa si tinand cafeaua-n mana,
Te vad venind spre mine si observ ca inca..
Imi zambesti dulce, deci iti zambesc si eu
Stiu ca-n fiecare dimineata vei fi aici, mereu.

                                                                                                       

Ura ?

Si are tot dreptul sa ma urasca..
Eu niciodata nu am stiut nici macar..
                                           ..sa iubesc
Nu am stiut decat sa cer..
Si sa ofer.. mai putin..
Dar, acum cand stiu cat de mult
                                          ..ma uraste,
Simt ca sufletul meu e speriat
E gol...
Stiu ca eu l-am facut sa ma urasca
Stiu ca merit asta...
Uraste-ma, oricat de mult vrei..
Zi-mi sa plec si voi pleca
Dar niciodata... nu vom putea sterge
Ceea ce a fost intre noi.. !

Promit !

El ma saruta de noapte buna si dimineata imi spune "te iubesc".

Promit ca intr-o zi vei fi real..

P.S: si prietenii imaginari exista:)

Din buzunar

eu ma ametesc numai privind spre cer si azi imi vad deschis spre gol, un bec, eu n-am lumina, mi-au taiat-o intr o zi, pe motiv ca n-o platesc,

am intuneric intr-un ghiveci plin cu namol si-l ud in fiecare zi cate un pic,

sa creasca-n jos pana la sol,

si oamenii de-i tin transati, nu-si amintesc ca sunt cuprinsi de balele din sufletul scarbit,

al unui autist demult plecat din lumea asta de... oameni scursi. 

se cred umblati prin univers doar cu o mana de namol, tot din ghiveci,

eu nu mai am nici umbra si moartea mi-e prietena la transat,

n-am nici durerea, am dat-o la schimb pe o bucata de carbit,

si zac acum far` de sudoare intinsa ca moarta pe sub podea,

in ce va fi, nu ma mai stiu,

si merg pe coapsele de ceara ale destinului murdar

si de ma spal azi, in trecut raman murdara,

nu am decat un gol in buzunar, ce-l folosesc ca vestiar

cand ma lovesc de petele din oameni fara fir,

sunt ca o poza din album, ma sterg cu anii ce-mi masoara-n jar

din viata-mi scurta..
...

Nevinovata

Dezbraca-ma de secrete ca sa ma poti imbraca in minciuna. Atinteste-ti privirile in ochii mei. Doar asa poti fi sigur ca ti-ai atins scopul. Doar asa pot fi sigura ca nu am de ce sa cred in tine.

Saruta-ma cu tandrete ca sa ma poti sfasia cu nepasarea. Tine-mi capul intre palme, degetele prin parul meu. E nevoie doar de un gest ca sa-mi castigi increderea. E nevoie doar de un gest ca sa ajung sa nu regret nimic.

Promite-mi o noapte inocenta in bratele tale. Lipeste-ti usor buzele de fruntea mea de visatoare. Intr-o clipa o sa ma desprind din bratele tale. Intr-o clipa o sa fiu din nou a ta...

E imaginatia mea

Stii de ce imi aduce aminte fumul de tigara? 

asa firav, gri, ridicandu-se

intotdeauna spre cer, schimbandu-si mereu directia si incontrolabil? 

...de viata.

 Viata este la fel de incontrolabila ca si fumul de tigara. 

viata este un fum...

ce a fost inaintea ei? ce va fi dupa ea? este o viata si atat...

un fum... n-a fost, este si nu va mai fi.

si atunci... atunci ce rost are?

simt o nevoia  de  a simti o tigara intre degete, de a ma uita la felul in care arde, la fumul

care se ridica lent si continuu in sus ca si cum te-ai astepta sa ajunga pana in rai. 

si in felul asta sa se creeze o scurta si firava legatura intre mine si

ceruri...

Daca toata viata asta nu este decat un fum atunci ce sunt problemele? 

problemele nu exista...

problemele sunt numai inchipuiri ale mintii mele. 

problemele sunt obsesii. 

daca ai o problema inseamna ca ai ceva 

peste care nu poti sa treci,

care iti acapareaza din ce in ce mai mult timp. 

ai o obsesie. 

te intorci mereu

la ea si incerci sa o rezolvi...

problemele sunt obsesii...

Nu.

 Daca traiesti, profiti de timpul pe care il ai.

 Daca nu traiesti atunci degeaba traiesti.

 In ambele cazuri nu conteaza durata. c

onteaza numai felul in care traiesti.

traieste viata....

Traieste.

 Fii constient de fiecare moment din ea. 

Gandeste-te ca fiecare fractiune de

 secunda care trece, nu se va mai intoarce niciodata. 

Nu poti intoarce fumul in tigara... 

traieste viata....

traieste-o pentru ca este singurul lucru pe care il

ai cu adevarat....

dar pe care nu il controlezi tu...

bucura-te de momentul

existentei tale pentru ca viata nu conteaza cat de lunga este... conteaza ce faci

cu ea. 

cum o traiesti.. cum o simti.

 Tigara se va stinge...

 Si ce vei face atunci?

 Ce vei face cand sursa existentei tale nu mai exista? 

Ce ai putea sa faci?

 Ai putea sa te imprastii in tot aerul... esti fum... nu existi cu adevarat... 

nu ai existat cu adevarat..

Prin urmare nici nu vei mai exista.

...sau poti sa crezi ca fumul de tigara care se indreapta atat de lent si de

firav in sus, ca si cum ar tinde sa atinga raiul.. chiar il va atinge.

suntem niste tigari care ne ardem lent si chinuitor pentru ca fumul nostru sa

poata ajunga in rai.

viata e un fum...

un fum care se duce incet spre ceruri...

8 intors !

iubitule, 

ai observat ca atunci

cand ma iei in brate

zapada din jurul nostru se topeste

si noua ne cad hainele?

oamenii cred

ca noi suntem canibali,

caci ne devoram cu pofta

din priviri.

ei au uitat,

ca iubirea cea mai pura

e cea groteasca?

astazi, 

poti sa-mi mananci urechile..

aud destul de bine

si prin ale tale.

si toate astea..

pentru ca ”te iubesc” are 8 litere.

iar 8-ul intors este infinit.

Nu !

Stiu, vreau sa fie ultima oara cand sa-ti soptesc ca te iubesc si nu-mi reuseste. 

Sper sa beau cafeaua si sa-mi fumez tigara maine dimineata si sa nu-mi aduc aminte de nimic. 

Cafeaua e buna in exces. 

Sper sa nu fiu inchisa undeva din cauza ei intr-o zi. 

Da, intr-o zi voi ceda. 

Dar nu astazi !


Ma crezi ?

Frica de.. viata !

Mi-e frica, pentru ca am sa cresc si n-am sa fiu destul de mare,
Mi-e frica, pentru ca am sa ma sting usor din viata, precum o stinsa lumanare.
Mi-e frica, pentru ca am sa fiu singura pe un culoar strain in ceata,
Mi-e frica de ziua in care o sa-mi beau singura cafeaua in friguroasa dimineata.
Mi-e frica de momentele cand vreau inapoi anumite clipe,
Mi-e frica de amintiri, pentru ca sunt adanc infipte sus, acolo in minte.
Mi-e frica, pentru ca voi lasa totul, pentru a avea alte lucruri,
Mi-e frica, pentru ca voi fi nevoita sa las ce iubesc, pentru c-am sa plec de unde sunt, departe-n alte locuri.
Mi-e frica, pentru ca va trebui sa fiu puternica, atunci cand voi afla ca nu voi mai fi,
Mi-e frica de clipa cand ma voi gandi la viitor privind in gol, iar timpul se va risipi.
Mi-e frica, pentru ca au sa vina nopti in care nu voi mai putea dormi,
Mi-e frica, pentru ca ma voi schimba. Ce anume? De ce? 
Dar cel mai mult, de ceea ce voi deveni?
Mi-e frica de mine si de cei din jur ce inca nu i-am intalnit,
Mi-e frica, pentru ca am sa plang, cand o s-aud glasul baiatului ce odata l-am iubit.
Mi-e frica de viata pentru ca nu stii unde te duce,
Mi-e frica de ziua in care, in loc de friguroasa dimineata la cafea sa tac, am sa tac sub cruce.

Clipe

Se intampla in viata sa iubesti dar sa fi ranit..

iti iei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta .

Acum e tarziu, sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos..sau depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt..

Am colindat cu tine printre imgini pline de frumusete, imagini asa de placute pe care nu am cum sa le uit vreodata.

Ma intreb mereu acelasi lucru de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi daca nu suntem facuti unul pt celalalt..? 

De ce ne-am intalnit? 

De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu? … daca nu am fost aleasa inimii tale..

De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai acela care nu are nevoie de el? 

Oare exista dragoste absoluta? 

Sau ochii care nu se vad se uita?

Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! m-am lasat purtata de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra..

Imi amintesc primele clipe in care ne-am cunoscut, clipele pe care le-am petrecut impreuna, toate acele zile in care mergeam tinandu-ne de mana, pe jos pana acasa si povesteam, primele momente petrecute impreuna ca iubiti, 

nu voi uita primul sarut, clipa cand in brate ne strageam si simteam cum iti batea inima, cum ne alintam si ne sarutam.. 

cat de dulce putea fii sarutul tau… cat de mult imi placeau ochii tai verzi si patrunzatori, parul tau, gurita ta.. cat de mult te iubeam.. si inca te mai iubesc..

Dar tu cum ai putut sa uiti asa ceva? cum mami? cum?

 A fost o parte din visul la care am visat o viata intreaga. 

Pentru un moment imi venea sa plang de fericire, credeam ca tu esti persoana la care visam de atata timp, asa cum ai spus si tu.. 

Am stiut de la bun inceput ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. 

Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele.

Nu credeam ca ultimul sarut va fii atat de plin de suferinta..

Imaginea ta imi apare in minte de multe ori.. apari ca un inger.. Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti ca atunci.. si..dispari!

Acum sper ca esti fericit, stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva.. ceva intre noi si ca am trait amandoi acelasi vis..

Sper sa nu ajungi sa suferi asa cum sufar eu…

In sufletul meu va ramane mereu acel sarut dulce cu care mi-ai furat inima..

Iar numele tau este scris in inima mea el va ramane acolo pentru todeauna..

Vei fii mereu o amintire frumoasa pe care seara de seara o sa mi-o amintesc..

un gand care va ramane in mintea mea si in sufletul meu o viata intreaga, pentru ca asa cum ti-am zis ai fost cel mai bun si mai scump suflet de om pe care l-am intalnit vreodata.. alaturi de tine am petrecut cele mai frumoase clipe din viata mea..

De ce am crezut ca tu esti ingerul pe care m-i la trimis Dumnezeu? 

Ce te-a facut sa crezi ca nu esti tu persoana care imi apartine ?

Cateodata noaptea te visez.. ca te tin in brate si ca te strang la piept.. 

as face orice sa nu ma mai pot trezi din acel vis frumos.. 

as dormi o viata intreaga pentru ca stiu ca daca deschid ochii si ma uit langa mine tu nu mai esti.. visez ca te voi avea inapoi odata..ca voi retrai acele clipe minunate..in care sa iti mai aud glasul cum imi sopteste “te iubesc” visez ca te strang iar la piept si ca simt cum iti bate inima si imi soptesti ca bate numai pentru mine.

O singura data in viata gasesti dragostea adevarata!

si asta daca ai noroc.. soarta a dat peste mine si am gasit-o ! 

Dar pana la urma din cauza mea si din cauza ca tu ai inteles altceva s-a spulberat tot!

Cand am scris aceste randuri mana mea a scris dupa dictarea sufletului caci ochii mei nu au mai vazut, au fost plini de lacrimi iar inima mea mai avea un pic si inceta sa mai bata, fiecare lacrima care a alunecat pe obrazul meu, a fost o picatura din dragostea enorma pe care am purtato pentru tine.

Am incercat sa scap de ele dar au ramas in sufletul meu.. vreau sa iti spun ca ti-am scris o scrisoare cu picaturi de lacrimi din sufletul meu iar cu vantul ti-am soptit-o. Am chemat vantul si i-am spus sa te mangaie pentru ca eu nu mai pot..

 Cand simti o adiere de vant sa stii ca eu am trimis-o, de dorul tau, ca sa stii ca eu inca ma mai gandesc la tine...

esti singura persoana pe care nu am reusit s-o uit si nici nu o voi putea uita niciodata.. nu pot sa mi te scot din gand.. vreau sa vii sa-mi stergi lacrimile si sa-mi spui ca ma iubesti..

sa ma strangi in brate, te vreau inapoi langa mine mami..dar stiu ca nu se poate..

poate odata imi vei auzii glasul si te vei intoarce la mine.. sa iti spun acel cuvant pe care in fiecare zii ti-l spuneam cu gandul, cu fapta, sau cu vorba. 

Acel cuvant care venea din adancul sufletului meu..

Acea expresie care ma tulbura… 

Acel …

"Te iubesc"

…