Ochi de copila

Isi ratacea mana in parul ei de apus si ii saruta fruntea goala cu fiecare minut ce curgea..
...ii cuprindea intregul gand colorand sufletul cu zambete..

La fiecare apus era cu el.

in orice zi din noapte..

pentru ca el doar seara o iubea..

Se aseza tacuta pe patul vechi din mijlocul camerei, deschise caietul si incepu sa-l citeasca..

cu fiecare cuvant il simtea mai aproape, ii atingea rasuflarea pe pielea fina ca de mac..

il citea, il recitea..ore intregi..imagindandu-si ca ei ii scrie fiecare poveste..

ca ei ii dedica gand cu gand..

traia o poveste de dragoste imaginara, pentru ca nu avea curajul sa ii spuna ce simte, pentru ca ii era teama de dezamagirea tipica oricarei povesti de dragoste..

prefera sa si-l imagineze perfect, asa cum era in povestile ei..

..vroia sa traiasca o poveste cu final fericit..

o poveste in care sa fie iubita si ea, nu numai sa iubeasca..

dar gandul ca nu o sa-i zareasca niciodata privirea ii maltrata sufletul in fiecare clipa..

ii zgaria fiecare farama de iubire..

el nu vedea in ea decat o alta care-i bruscheaza calea ..

cateva kg de carne care-i vorbeau dragut..

habar n-avea cata iubire ii purta in golul din ea.

dar ea nu inceta nici o secunda sa il iubeasca si in fiecare zi ii scria o scrisoare, o scrisoare in care ii marturisea tot ce simte..

azi.. o alta zi ca ieri..




Mami meu mic...


si azi ti-am auzit glasul printre cuvintele pierdute in povesti..
ti-am simtit mainile calde jucandu-se in parul meu..
mi-ai sarutat fruntea ce tipa nebuna dupa buzele tale..
iar bratele tale mi-au alungat dorul de tine..
privirea ta blanda mi-a uscat lacrimile ce te pictau..
sa sti dragul meu ca povestea noastra o sa fie frumosa, pentru ca eu o sa o desenez in culori de fericire..
si eu nu o sa te ranesc niciodata, eu o sa te iubesc doar pe tine, mereu..
si paginile tale nu o sa mai fie negre si cand o sa te citesc o sa-mi zambeasca orice cuvant si o sa-ti zaresc portretul in randurile pline de traire.
si o sa scri povesti frumose ce o sa le traiesti in fiecare zi..
dar sa sti dragule ca orice femeie vei iubi, eu voi fi aceea..
ma voi ascunde in fiecare ea ce va fi a ta..
si voi trai toate povestile de iubire.
fara sfarsit..
si o sa te iubesc in fiecare zi mai mult ca si cum tu ai fi ultimul barbat din viata mea.
si-mi voi impartasi in tine toata fiinta mea.
si voi trai prin tine..


Poate ca niciodata nu-mi vei citi scrisorile si poate ca nici nu vei afla ca exist, dar iubirea mea nebuna si neinteleasa se hraneste din cuvintele tale.. din profunzimea gandului tau trist atat de al meu.


si totul este adanc prezent in mine..
pana-n eternitate..
si am sa te astept pana in ultima clipa, chiar daca tu nu vei veni..
si scrisoarea aceasta am scris-o in prezenta ta..


Te imbratisez mami meu, te imbratisez..

impacheta scrisoarea si o aseza langa cele zeci care se adresau lui..

suspina incet si privi intunericul ce o cuprindea..

isi aprinse tigara ce ii ineca gandul si ii rosti numele in fum..

...

O alta dimineata

Era dimineata.

O dimineata altfel decat cele trecute pana acum.

Cafeaua era mai amara ca ieri, dar mai aromata.

Pachetul de tigari se terminase.

O ultima tigara ii mai atinse buzele.

Zambi.

Stia ca timpul se opreste in loc de cate ori vrea ea.

Saluta orizontul pierzandu-se in el.

Zambeste sec.

Soarele a rasarit odata cu ea.

Priveste cerul.

Aprinde tigara si bea din cafea.

Nu mai plangea.

Nu mai spera.

Credea.

Timpul trecea incet.

Vroia sa schimbe ceva.

Tot.

Era dimineata ei.

Alta ca ieri.

Dimineata in care doar visa.

Printre betele de chibrit

uneori ma simt legata si inchisa intr-o cutie de chibrit, fara lumina si doar betele tinandu-mi de urat.

incerc sa ma obisnuiesc cu locul, iar din cand in cand mai aprind  un bat,

uitandu-ma la el cat de repede se stinge si devine scrum,

iar celelalte bete nu ma intreaba niciodata de el, il uita, cum uita fiecare bat ars..

unii oameni prefera sa fie un bat de chibrit, sa arda in rutina zilelor astea, si cand devin scrum, sa bata vantul,

fara ca nimeni sa mai vada o urma lasata,

sa fie uitati iar cutia sa cante plecarea.

eu nu vrea sa fiu un bat de chibrit.

eu vreau sa fiu un candelabru in sala de bal a palatului.

sa stralucesc

sa luminez suflete si sa vad zambete.

cand ma gandesc la viitor,

ma cuprinde panica si teama,

cand ma gandesc la mine, inima imi bate.

nu vreau sa cresc, nu vreau sa ma maturizez,

vreau sa raman copila, la fel de copila.

mi-e teama de iubire si toate ritualurile alea,

iubirea e sfanta, dar trebuie sa gasesti persoana potrivita pentru a o putea pastra,

altfel iubirea se juleste in coate, iar peticele sunt limitate si nu o pot  ferii mereu.

iubirea e ca un prunc in bratele mamei,

e pura si lipsita de ganduri rele.

doar ca noi trebuie sa avem grija cum o crestem,

pentru ca daca nu avem grija de ea,

cu timpul o sa ne raneasca.

eu sunt un simplu om,

nu am super puteri si nici nu pot sa stau intr-un deget,

nu-mi place si totusi imi place singuratatea,

nu ma cunosc prea bine, dar in fiecare zi ma redescopar,

sunt eu, mai om ca ieri si mai neom ca maine.

copila azi si maine mai copila.

imatura :)

De ce ?

De ce, spune-mi tu de ce toata lumea e falsa?
De ce totul in jur este atat de murdar?
De ce nimanui nu-i pasa?
De ce nu te doare si pe tine cand ma doare pe mine?
De ce trebuie sa fiu ipocrita si egoista ca sa am o viata mai buna?
De ce trebuie sa nu imi pese de nimeni ca sa nu mai fiu ranita?
De ce toti se gandesc doar la ei?
De ce nu razi si tu cand rad eu?
De ce pe nimeni nu doare cand plangi tu?
De ce nimeni nu se pune in locul celuilalt?
De ce nu exista doar o singura iubire?
De ce ne indragostim de cine nu trebuie?
De ce nu stim sa apreciem persoanele care merita?
De ce contezi doar tu?
Exist si eu si el si toti..crezi ca singur poti fi fericit?
De ce nimeni nu mai crede in povesti?
De ce nu sti sa fi prieten adevarat?
De ce toata lumea zice ca uraste minciuna dar chiar ei mint cand spun asta..?
De ce sunt atat de rare povestile cu happy end?




Asa cum simti tu, simt si eu.
Cum te doare pe tine ma doare si pe mine.
Da, si lacrimile mele sunt la fel de sarate ca ale tale.
Si eu visez, cant, tip, plang, rad, sper, simt..

Sunt pentru tine

iubeste-ma te rog.
iubeste-ma intotdeauna la fel de mult, nu cantari sentimentul, lasa intre noi numai o foita de iubire, o sticla subtire care nu poate fi sparta sau murdarita.
vreau sa stiu ca ma iubesti fara sa-mi spui, vreau sa iti citesc gandurile in fiecare dimineata in care ma trezesc langa tine. 
sau in fiecare seara cand tu imi oferi cele mai dulci mesaje de noapte buna.
sau in fiecare secunda cand un gand rebel imi fuge spre tine, zicand ca tu l-ai chemat.
tu il chemi sau nu tu?
fa-ma fericita prin toate ideile tale nebunesti, pe care vrei mereu sa le traiesti alaturi de mine si niciodata singur.


mai tii minte?
mai tii minte primul nostru sarut?
mai tii minte cum m-ai iubit prima data?
cata pasiune ai pus in fiecare cuvant si cate fraze neincheiate ai lasat doar de dragul meu.
mai tii minte toate astea?


acum ti-e dor de mine?
si daca da, de cate ori pe zi?


cum ar fi fost sa ma indragostesc de un indian?
si sa port rochii de toate culorile, sa ma imbrac in rosu la nunta si sa am un bindi in frunte?
ar fi insemnat sa nu te fi intalnit pe tine, sa nu fi stiut ce iti doresti din partea mea.
cand te vei hotari sa ma iubesti, altfel decat pana acum, sa ma lasi sa te alint asa cum imi place mie si asa cum amandoi visam.


de cate ori voi avea ocazia sa simt o atingere pe care mi-o doresc mai mult decat cel mai indraznet vis al meu?
vezi si tu aceeasi raza de soare pe care o vad eu in fiecare dimineata in care ma trezeste doar vantul rasuflarii tale, adus de departe?
si daca tot il trimiti pe el, de ce nu vii si tu?
stiu, iti plac surprizele.


surprinzator este ca noi ne iubim, chiar daca...

Copilul mut

intr-un decor surd, de negru mat,
e un pat.
pe pat, stau imprastiate jucarii,
stricate si uitate.


un copil incearca sa se suie-n pat,
dar patul e prea-nalt.
eu as vrea sa il ajut...
dar sunt o simpla umbra...
sunt imateriala si muta.


copilul suparat, ca nu ajunge pana-n pat,
s-a asezat pe jos, in fund.
eu il privesc neputincioasa si plang
ca nu pot sa-l ajut.
copilul mic, copilul bland...


sta tacut, acolo jos,
ghemuit si zgribulit.
cu un tricou intors pe dos,
copilul mic a adormit.


si tu ar trebui sa stii...


tu esti copilul, eu sunt umbra
si nu mai pot sa te ating.
si cand tu ai sa stingi lumina,
atunci si eu am sa ma sting...

Mult prea devreme

au trecut..


102 de zile.
102 de nopti..
102 de alta zi doar eu.


imi lipsesti cand ma uit in oglinda si te strig...
imi lipsesti cand ating soarele tau si nu-i mai simt caldura.
imi lipsesti cand nu mai e nimeni sa ma stranga in brate.


Iar mana ta o simt in parul incalcit..


e luni si strig in gandul crud.
azi doare.


te-am sters,
si stiu ca-n tine, acolo-n gol, in cap de coridor, un gand e pentru mine..


o imbratisezi si o simti cum plange pentru tine.
ii stergi din lacrimi, plangi cu ea.
ii juri iubire eterna.
iti rupi din suflet si ii promiti ca ea e singura.


Dar stiu ca maine printre zi cu multa fericire, va fi a ta, o vei iubi si in suflet iti va ramane..
iar eu prin gandul tau voi fi.
te vei gandi la mine, poate un pic sau tot mai mult iti voi picta iubire.


punct.


iubire ce demult a fost,
te-am iubit eu odata.
ai fost al meu.
in gandul mut.
acum ramai o pata.


tu m-ai iertat, dar tu nu sti.
si glasul iti e strain.
si tot ce a fost acum e dus.
ramane doar un spin.


nu m-ai iubit.
dar ai stiut sa ma adori,
si te-am iubit atat de mult.
in totul meu ai dominat.
ai fost un chin placut.


Si ti-am cernut iubirea mult timp de atunci.
am sangerat durere.
tu ai plecat in nestiut, te-ai mangaiat cu ele.
bratele ei ca ale mele.


inchei,
dar tu ramai cu mine in gand.
si vei ramane o viata.
ai fost al meu si te-am iubit.
acum totul e ceata.


poate intr-o zi,
te voi zari din nou in cale.


dar va fi mult prea tarziu...

Lipsuri

oare ce am in loc de inima?

lipsuri.

plina de lipsuri.

goluri.

in mine.

inconstienta sunt.

si n-am nimic.

desi esti inconjurat de oameni. uneori te simti atat de singur.

cand nu te cunosti.

si cand ceilalti nu vad cum esti cu adevarat.

cand nimic din ce iti doresti nu se intampla.

cand simti ca te prabusesti.

cand te chinui sa vezi partea plina a paharului dar se goleste si aia.

cand optimismul se scurge in canalizare.

ce faci? ce trebuie sa faci sa fie bine?

nimic.

e in zadar.

In alta viata

te schimb in praf
ma schimb in vant
si te suflu
nemiloasa.
chipul tau intors pe dos
se imprastie in cer.


ai vrea sa vin sa ti-l adun
sa ti-l lipesc la loc
cu dulcea mea saliva
dar nu.
te las asa, desfigurat,
ca esti frumos oricum.


te las imprastiat in cer.
si plec.
tu te aduni, incet incet,
si iti remodelezi trupul.
cu un lut, in care s-au topit
un milion de ingeri.


cauta-ma, cand esti intreg,
si sa ma tragi fin de par,
eu atunci, am sa ma-ntorc spre tine,
si am sa te sarut atat de vie...
atat de moarta...
incat cerul ne va pica in cap,
si vom muri,
imbratisati de ploaie.

Un nou inceput...

In noaptea asta sa nu pleci, ramai cu mine...vreau sa-ti ramana amprentele aici..
- O sa-mi lipsesti gaza, enorm..
- Ma voi intoarce, promit..
- O zi, 24 de ore blestemate.. Ti-am facut un calendar cu 24 de ore, la fiecare fila ai o intrebare, sa nu le citesti pe toate, o sa pierzi notiunea timpului, trebuie sa citesti una in fiecare ora...
- Asa o sa fac..
- Iar raspunsurile o sa fie cadoul tau, tu sa nu-mi iei altceva..
- O sa treaca repede , o sa vezi..
- Crezi ca o sa ma impac vrodata cu ea?
- Cu cine?
- Cu marea..
- Pai ce ti-a facut ea?
- O sa mi te ia..
- Dar o sa ma aduca inapoi de fiecare data..
- Da, ai dreptate..ea mi te-a dat, dar acum te ia, din nou si din nou..marea ne da atatea, dar ne ia tot..
- Plangi?
- Da, am ras toata vara, acum trebuie sa mai si plang, fiecare lacrima va fi pentru tine..si de fiecare data cand te vei uita la stele sa sti ca mi-e dor de tine, cel mai dor.
- Imi esti draga copiluta...
- Sa nu ma uiti gaza mea..
- Daca te-as lua acum in brate, care ar fi prizonierul dintre noi?
- Eu prizoniera ta..
- Iar eu al tau, pe viata...

Metamorfoza

in loc de inima, am cerul

ce bate ploios in pieptul meu.

prin venele mele curge ploaia,

iar prin ploaie curg si eu.

in loc de maini, am ramuri,

si chipul ti-l mangai

cu funzele mele.

tu mi le saruti si mi le rupi.

si-apoi fugi cu ele.

in loc de picioare

am radacini.

in loc de ochi, am arlechini

ce stau acolo colorati,

zambitori si nemiscati.

in loc de limba am petale

in loc de grai, un cantec surd.

in loc de piele am mii de buze

si-mi este imposibil sa te-ating,

fara sa te sarut.

Fericirea?

- Iti amintesti zilele in care erai cu mine de dimineata pana la sfarsit?
- Am fost noi?
- Am fost... mai sti cat de diferiti eram?
- Eram altfel?
- Da si era si fericirea!
- Fericirea? Cum? Fericireaa... hmm..
- Da nici eu nu o mai cunosc.
- Si cum era ea?
- Era cu noi mereu.
- Si nu se plictisea niciodata?
- Ba da, pleca uneori dar i se facea dor si venea inapoi.
- Deci nu eram doar noi, era si fericirea.
- Si atat!
- Dar acum unde e?
- A murit!
- De ce?
- S-a sinucis.
- Aberezi! Nu inteleg..
- N-ai cum.
- Zi-mi unde e...mi-e dor de ea..
- Caut-o! Dar mai intai gaseste-te pe tine!
- Si eu am murit?
- Nu, tu nu! Tu doar te-ai sters..
- Cine m-a sters?
- Lacrimile mele..
- Scrie-ma din nou..
- Nu pot, nu stiu...
- Si ne vom pierde de tot?
- In Univers.
- Dar macar ne pierdem impreuna?
- Nu, acum fiecare are drumul sau..
- Si tot ce ne leaga?
- S-a rupt lacatul... nu ne mai leaga nimic.
- Nimic?
- Doar amintirea!
- Avem amintiri?
- Chiar ai uitat tot?
- Nu, dar mi-era dor sa te aud!
- Raman aici..
- Inchide ochii.
- Visez.
- Dimineata va fi un nou inceput.