intr-un decor surd, de negru mat,
e un pat.
pe pat, stau imprastiate jucarii,
stricate si uitate.
un copil incearca sa se suie-n pat,
dar patul e prea-nalt.
eu as vrea sa il ajut...
dar sunt o simpla umbra...
sunt imateriala si muta.
copilul suparat, ca nu ajunge pana-n pat,
s-a asezat pe jos, in fund.
eu il privesc neputincioasa si plang
ca nu pot sa-l ajut.
copilul mic, copilul bland...
sta tacut, acolo jos,
ghemuit si zgribulit.
cu un tricou intors pe dos,
copilul mic a adormit.
si tu ar trebui sa stii...
tu esti copilul, eu sunt umbra
si nu mai pot sa te ating.
si cand tu ai sa stingi lumina,
atunci si eu am sa ma sting...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu