Marturie

calma.
cana de tei imi leagana gandul.
atat de calma, zambesc, dar nu gasesc motivul, zambesc catre necunoscut.
catre un inceput de sfarsit.
parfum de iasomie, vantul imi bate prin plete si toamna ma ia de mana.
toamna a fost un sfarsit.
un sfrasit al ei, care eram.
inceputul meu, care sunt.
si chiar daca uneori raman fara vlaga si speranta imi moare, 
scriu din nou si din nou.
sa fiu, sa devin, sa depasesc, sa fiu eu tot ce imi doresc si pot.
sa le arat cine sunt cu adevarat,


calm, mult calm.
dorinta si putere.
eu si ceea ce vreau.


ultimul an, ultimele luni in care trebuie sa dau tot ce pot.
sa arat.
sa demonstrez.
despartire.
vise.
dezamagire.
atat de multa dezamagire.
si uite, inca sunt, inca simt si inca mai pot.


a trecut.
vor venii.


durere,
ei care au facut sa ma doara,
ei care m-au lovit si m-au calcat in picioare fara sa le pese,
ei care au sfasiat sufletul, al meu.
peste ei, trag apa.


mereu am stiut ca roata se intoarce.


eu cea de azi si maine.
ma caut si incerc sa ma regasesc.
promit si mereu ma tin de cuvant.
lupt si astept.
eu sunt cea care decide pentru mine, care plateste pentru greselile facute.
eu sunt singura care stie ce e mai bun.
eu sunt singura.
sunt libera in golul din mine,


pentru ca nu vreau sa fiu doar inca un trecator pe acest taram.
si vreau ca si cei ce vor fi urmasi sa`mi vada urmele lasate...